My Big Day – Wedding Day !

În sfârșit m-am mobilizat, am selectat câteva poze și mă apuc să scriu această postare – pe care știu că multe dintre voi o așteaptă 🙂
Vă avertizez însă că o să fie o postare lungă, cu destule poze , cu multe detalii !

Nici măcar ziua nunții nu e perfectă și tot se găsește câte un moment care să ne enerveze și cine spune că nu-i adevărat înseamnă că minte. Pe parcursul nunții mi-a venit de cel puțin 5 ori să arunc cu ceva după ‘dj’ 🙂 Dar despre asta veți citi un pic mai târziu. Acum începem cu….începutul .

Visam de mult la ziua asta, dar nu m-am gândit niciodată cât de aproape e. Anul trecut pe vremea asta nici nu mă gândeam că voi fi deja măritată. Totul a decurs foarte repede, de la organizarea nunții până la nunta în sine (mi s-a părut că a trecut atât de repede!) . În ziua Crăciunului ne-am trezit și logodnicul meu s-a uitat la mine și din senin mi-a zis să mă gândesc la o dată pentru nunta (noastră) din 2012.  Vă dați seama că nu am prea reacționat :)) M-am uitat la el, am zis ‘bine,bine’ și am crezut că glumește. După câteva ore, când ne pregăteam de cina în familie, mi-am dat seama că treaba e serioasă , EL spunându-mi că anunțăm ‘diseară’ .
Bineînțeles că seara când am anunțat nimeni nu ne-a luat în seamă, crezând că e o glumă. Nu discutasem până atunci chestia asta.
După câteva zile mi-am dat și eu seama, dar și familia, că totul e serios și că în 2012 eu chiar mă mărit !
Ca și dată am vrut să aleg data în care ne-am și logodit, în septembrie. Pe la mijlocul lunii Ianuarie 2012 ne-am apucat să inspectăm sălile și am găsit una singură, disponibilă sâmbătă, în Septembrie. Singura problemă e că sala era împărțită , avea niște stâlpi puși aiurea, tavanul nu era destul de înalt  .
Am mai căutat și cea mai frumoasă sală a fost cea de la Hotel Hilton Sibiu. Problema era că toate sâmbetele erau rezervate… ne rămânea să acceptăm duminica – 23 din Septembrie.  Și am acceptat-o .

Pe la sfârșitul lunii februarie am primit un telefon că s-a anulat nunta din 26 mai și sala e LIBERĂ ! Când am auzit asta, am avut un mic șoc și nu știam ce să fac … Eram la sfârșitul lunii februarie și trebuia să mă decid dacă vreau atât de REPEDE ! Adică în mai puțin de 4 luni urma să fiu mireasă !? După ce ne-am consultat unii cu alții , am acceptat data și a început nebunia – pentru mamele noastre, nu pentru noi care stăteam la Cluj și doar dădeam indicații :))
Timpul se scurgea și noi nu aveam nicio treabă , eu am început să mă agit cu o lună înainte …. Să vă zic cu cât timp am început lecțiile de dans pentru melodie ?  Cu 3 zile înainte !

Și uite așa, trecând timpul, am ajuns în săptămâna nunții când încă nu-mi venea să cred că facem Pasul :))
Joi, cu o zi înainte de cununia civilă, am avut și petrecerea burălcițelor pentru care aveam emoții. Prietenele mele îmi tot spuneau așa , pe un ton diabolic, că de abia așteaptă și că pregătesc o chestie. Când am auzit cu o zi înainte că “ești singură acasă ? că trebuie să ne întâlnim la tine să ne pregătim”  am zis că nu e de bine. Mă gândeam la tot felul de chestii și îmbrăcăminți ciudate … dar joi seara când au apărut domnișoarele mele de onoare cu surpriza, am fost plăcut surprinsă și mi-a plăcut foarte mult ideea.

Și uite așa ne-am îmbrăcat noi frumos și am ieșit în oraș. Și atât de muuuuult mi-a plăcut. Și cu ocazia aia am descoperit și romul Malibu care e mai bun decât orice altceva (excepție făcând vinul hi hi) . Și deși nu mi-am propus să pierd noaptea , am ajuns pe la 3-4 acasă . La ora 9 trebuia să mă trezesc, să mă pregătesc pentru cununia civilă care începea la 12.  Deși eram semi-mahmură am încercat să fac cumva să arăt mai omenește :))
Nu știu din ce motive necunoscute , când m-am apucat să mă machiez , nu știu ce a fost în capul meu și m-am trezit cu un machiaj horror ! Maro cu verde închis, gri și încă o culoare dubioasă . Când m-am văzut nu am zis nimic …dar când m-a întrebat viitorul soț de ce dracu’ m-am făcut cu verde, mi-am revenit rapid, m-am șters și m-am machiat din nou, de data asta bine :)) 
Când am ajuns la primărie nu am avut emoții , credeam că e restrâns, că semnăm hârtia și plecăm. Dar nu a fost așa bineînțeles. Au venit multe persoane și când am văzut câți oameni erau acolo, doar ca să fie martori, îmi venea să plâng. 
M-am abținut însă, spunându-mi că îmi stric machiajul și nu am de ce să plâng ca proasta. 
Lucrurile s-au schimbat în momentul în care primarul a început să își țină discursul și când m-a întrebat dacă-l iau de soț pe cetățeanul …. am spus un da hotărât după care am început să plâng ! 
După ce am terminat treaba la Primărie, am fost la restaurant să ne mai obosim sărbătorim un pic (de parcă nu sărbătoream oricum ziua următoare) . De abia așteptam să ajung acasă, să mă pun în pat (doar cu o seară înainte petreceam în club) să dorm. Dar evident că planul nu a funcționat. A trebuit să fug repede acasă cu  mașina plină de flori primite, să le pun în apă și să fug la dansuri !  La 7 credeam că stau și eu liniștită acasă, dar începeau să apară musafirii de prin alte părți ale țării și am mai avut câteva lucruri de rezolvat. La 10 mi-am propus să dormim …dar nici asta n-a funcționat, aveam musafiri, EL a trebuit să meargă după prăjituri la mama-naibii și uite-așa la 1 ne-am pus să dormim – nu, n-am dormit fiecare la casa lui  :)) 
Și uite așa am ajuns la ziua nunții. Am vrut să mă trezesc la 7 ca să pot să mănânc, să mă pregătesc, să mă machiez, ca la 9 să fiu la salon. Normal că m-am mai lălăit în pat și se făcuse ora 8. Mâncare ioc, timp pentru machiaj super fancy ioc… așa că în grabă am fugit la duș, m-am machiat rapid și am fugit la salon. 
Nu mă așteptam să se poată facă ceva cu părul meu destul de scurt, dar rezultatul a uimit pe toată lumea. Chiar am avut o freză mișto ♥ :))

 Aproape o lună am fost înnebunită să ÎMI PUN CEVA ÎN PĂR și să îmi iau ceva deasupra rochiei, să nu fiu chiar ‘așa despuiată’, mai ales în biserică. A fost foarte stresant. Dacă mai auzeam pe cineva că mă întreaba ‘ce-ți pui în păr?’ eram în stare să fac o criză ! Sau ‘te-ai gândit la ceva haină dacă e frig sau plouă’? NU! Nu m-am gândit, pentru că, chiar dacă era furtună, NU făceam nunta afară ! Apoi , dacă toată lumea (și aici mă refer la partea feminină a familiei) a văzut că nu prea ține chestia asta, a început cu biserica… că ‘nu ai voie fără voal în biserică’, ‘nu ai voie să fii așa descoperită în biserică, trebuie să ai ceva pe tine’ și așa mai departe… Și ca să calmez pe toată lumea cu prostiile astea, m-am dus la preot și l-am întrebat ce și cum. Deci vreau să vă zic că am avut cel mai tare preot, deschis la minte, funny și înțelegător.  Tare mult m-am bucurat când mi-a spus că nu e musai să port ceva în cap sau să mă acopăr. De abia așteptam să ajung acasă să le arunc ‘bomba’ celor îngrijorate :))
Dar normal, înainte să ajung la salon, mama a avut grijă să îmi pună voalul și încă o voaletă în plasă… N-am avut timp să mă enervez și să îi țin teorii :))
Voaleta nu mi-a plăcut de când a încercat mama să mi-o bage pe gât, cumpărând-o direct fără să mă mai întrebe. Era mare și îmi acoperea coafura mea mișto :))
Apoi voalul arăta ca dracu’ la părul meu scurt, nu se potrivea. Și nici nu acceptam ideea să stau 12 ore
cu ceva în păr !

 Așa că, domnișoara de la coafor mi-a propus să îmi pună niște orhidee mov în păr… la fel, nu arătau bine !

 Și așa am rămas cu capul ‘dezgolit’ :))

Reacția mamei când am ajuns acasă și m-a văzut? I-a trecut orice zâmbet ce-l avea până să intru pe poartă și m-a întrebat ‘unde e voalul, ce îți pui pe cap?’. Nu aveam chef de discuții fără rost … 
După jumătate de oră, casa era plină, nimeni nu mai știa pe unde să se împartă și ce să mai facă și eu eram …relaxată. Toată lumea se agita și eu, care trebuia să fiu emoționată și să nu mai știu de capul meu, n-aveam nicio treabă. Nu eram în modul fast-forward ca cei din jur :)) La un moment dat, a intrat mătușa mea în cameră care m-a rugat să-mi pun ceva pe umeri că nu pot să apar așa în fața preotului. I-am zis să stea liniștită că știu eu, dar n-a plecat din camera mea prea veselă. De-ați ști ce fericită a fost când m-a văzut acoperită :)) 
Am avut ceva emoții până în ziua cea mare pentru că nu mai probasem rochia de mireasă și mi-era frică că mă voi îngrășa și voi arăta groaznic. Cu 2 săptămâni înainte am tras tare la sală și …în ziua nunții aveam impresia că îmi cade rochia de pe mine :))
Nu îmi plac lucrurile împopoțonate, iubesc lucrurile simple, drăguțe …și așa am vrut să fie și rochia mea.

Oja purtată e Bad Romance de la Deborah Lippmann , ojă cumpărată din Germania, special pentru marele eveniment. Din primul moment în care am văzut-o, am știut că vreau să o am pe unghii în ziua nunții.

Parfumul purtat a fost Elie Saab , mirosul perfect pentru un astfel de eveniment. L-am primit de la prietenele mele de la lucru cu câteva zile înainte 🙂

Din păcate, nu m-am gândit să pozez machiajul așa în detaliu .. acum că mă uit la poze … mă gândesc că putea fi mai frumos. Am folosit nuanțe de roz intens, mov și …albastru !? (dar nu știu de ce am ales să îmi trasez linia inferioară cu acel creion …) Oricum, combinația e frumoasă.

Bineînțeles că îmi venea să plâng și prietenele mele cele mai bune parcă erau vinovate. Le vedeam că se uită așa frumos la mine și parcă le citeam gândurile…parcă doar acum ceva timp aveam 16 ani și ne prosteam prin cameră, ne înghesuiam toate 4 în pat, mâncam semințe și ne uitam la filme :))

Am primit și o jartieră albastră … nu prea știu care e rolul ei într-o nuntă, nu mi-a fost dată jos cu dinții în timpul nunții (și nici după). 
Credeam că sunt comozi pantofii ăia și că voi rezista câteva ore bune dar de când am ajuns la biserică îmi venea să mă descalț :))

 Și distracția a început de când am ajuns la biserică  …

mama nu m-a lăsat să iau mașina mea, a zis că nu e nevoie și de mașina mea și să o las acasă. Prost sfat… mai ales că noi lăsasem certificatul de căsătorie în mașină, special să nu îl uităm pentru că era în plan ca ȘI mașina mea să ‘participe’ la nuntă. În graba și nebunia de dinaintea plecării de acasă, nu s-a mai gândit nimeni la certificatul ăla așa că toți am rămas cu gura căscată când ne-a cerut preotul certificatul de căsătorie. Și uite așa a fugit mama după certificat și a lipsit la începutul cununiei religioase…

Slujba nu a fost plictisitoare și a trecut destul de…greu :)) Mă tot legănam că nu mai aveam răbdare, mai ales că aveam tocuri :)) și îmi venea să plâng … din nou. Slujba a fost frumoasă, spusă frumos și am înțeles despre ce vorbea părintele :)) 
Au fost câteva obiceiuri pe care nu le știam și nu înțelegeam de ce se fac lucrurile alea. Știam că se pune o cunună pe cap, dar nu știam că e ATÂT de grea. Eram preocupată să nu mi se turtească părul, dar preotul a avut grijă de asta 🙂 
Apoi, nu știam că părintele pune verighetele, credeam că e cum vedem în filme, el i-o pune ei și ea lui :))
Se pare că există și un obicei cu pișcoturi, miere și vin : se pune puțină miere pe pișcot, și fiecare (mirii + nașii) trebuie să muște de 3 ori , apoi fiecare ia 3 înghițituri de vin. Mi s-a părut funny și am râs :)) 
Un alt obicei e să înconjori altarul de 3 ori , ținându-te de mână cu preotul și nașii . 
Slujba religioasă a ținut aproximativ 45 de minute, apoi am fost felicitați și am mai făcut câteva poze. 
Bineînțeles că și la biserică am tras o tură de plâns :)) 
La 14.30 începea ‘cheful’ la sală , noi la 13.30 eram gata cu biserica… și fiecare s-a dus în treaba lui, fără să mai vorbim unii cu alții ! Dezorganizare totală ! Așa se face că am ajuns în fața sălii , singuri , fotograful nu era, cameramanul nu era, părinții nu erau…nimeni nu era acolo. Eram doar noi 2. Eu nu aveam nici telefonul să sun pe cineva, soțul meu nu avea telefonul și așa am stat ca fraierii în mașină și am așteptat. În timpul ăsta dintre biserică și sală ar fi trebuit să avem o ședință foto , dar n-am avut-o , din cauză că fotograful a ajuns destul de târziu la locație și deja noi trebuia să intrăm în sală. Asta a fost prima tură de nervi … 
De cum am coborât din mașină mă gândeam să îmi schimb papucii …. și înainte de orice altceva, domnișoarele mele de onoare m-au încălțat ca pe o prințesă :))
În ziua cea mare m-am simțit ca o prințesă … toate domnișoarele de onoare (7 la număr) erau în jurul meu și au avut mereu grijă de mine, să am ce îmi trebuie ( șervețele la biserică, papucii de schimb pregătiți, telefonul la îndemână, să fie totul la locul lui ) . 
Apropo, așa arătau buchetele domnișoarelor de onoare :

Înainte să intrăm la sale am mai dat de niște ‘obiceiuri’ și nu știam ce se întâmplă. Erau 2 chelneri care ne așteptau cu paharele de șampanie și o tavă cu miez de pâine și sare lângă. Dacă la paharul de șampanie m-am aruncat imediat, am avut rețineri să iau pâine, să o bag în sare și să mănânc (puteți să-mi vedeți expresia feței în poză ha ha)

 După ce am băut șampania a trebuit să spargem paharele… cică așa e obiceiul .. Și pentru asta, a fost amenajat un spațiu special :)) Nu am aruncat paharul tare, mi-era frică să nu ajungă cioburile unde nu trebuie…

Am intrat în sală pe…marșul prenupțial, normal :))   După care am avut parte de aproximativ 2 ore de muzică la pian (Doamne, cât de frumos cânta femeia aia!)
A durat ceva timp până au ajuns toți invitații și până ne-am tot pupat și felicitat :)) 

 Mesele au fost aranjate drăguț, nu am ales aranjamente florale clasice… am preferat să avem câte o orhidee pe fiecare masă 🙂 Iar la sfârșitul nunții , câțiva invitați au putut să își aleagă câte una 🙂
E mai avantajos să alegi asta decât să pui o grămadă de flori într-o vază și să se ofilească. Orhideea, sau orice altă floare frumoasă în ghiveci, va rămâne 🙂

A urmat apoi aperivitul , prima cafea, prima tură de prăjituri și apoi …. momentul cel mai frumos – dansul mirilor. Aveam niște emoții de nu mai știam de mine. Având în vedere că am luat lecții pe ultima sută de metri și cu o zi înainte nu eram sigură că o să mai țin minte toți pașii și va ieși un dezastru. Dar nu a fost așa… dansul a ieșit perfect, a fost super emoționant și …bineînțeles că am început să plâng în hohote. Nu m-a mai interesat de machiaj sau de altceva. Momentul acela, în care noi 2 dansam , și toată lumea era atentă la noi …a fost unic. Nu am cuvinte să descriu. Și când am văzut că au mai fost persoane care plângeau vă dați seama că nu am putut să mă abțin …

Melodia pe care am ales-o a fost One and Only de la Adele. De când am auzit-o prima dată (și cred că am ascultat-o prima dată într-un episod din The Good Wife) am fost fascinată și mi-am imaginat că va fi melodia noastră de la nuntă.
adele – One and Only

   
 

Și ca să vă faceți și o idee cum am dansat :

Au urmat apoi distracțiile dar și nervii … de la mâncare până la muzică.
Înainte de marele eveniment , toată lumea te asigură că va ieși ‘cum doriți dumneavoastră’ și dezamăgirea apare în mijlocul evenimentului, când nu mai ai ce face….
Când am fost la degustare, să alegem meniul, cu o săptămână înainte, totul arăta frumos. Însă în ziua nunții , parcă lucrurile se schimbaseră. Gustarea nu mai arăta la fel de interesant ca atunci, parcă nu și-a dat nimeni interesul să fie perfect. Păstrăvul care l-am servit noi la degustare era mare, la masă însă ne-am trezit cu niște pui de păstrăvi. Erau atât de mici , jumătate de palmă , de aveam impresia că au greșit meniul. Măcar a fost proaspăt și gătit bine. Dar cantitativ…jalnic.
Și cam asta am apucat eu să mănânc : gustarea și peștele. Nici nu am vrut să am meniu la nuntă pentru că nu-mi place să fac risipă și să arunc mâncarea. Dar vă dați seama de reacțiile celor din jur când au auzit chestia asta…

La începutul postării vă spuneam că am vrut de cel puțin 5 ori să arunc cu ceva după DJ… La fel și cu acest domn, întâlniri peste întâlniri și povești degeaba. Cu o seară înainte ne-am întâlnit să îi dăm un DVD cu melodiile pe care le voiam NEAPĂRAT! la nuntă.  Și ne-a asigurat că nu va fi nicio problemă, că ce e pe cd o să avem și la nuntă.  Vă spun sincer că mă bucur că a nimerit piesa mirilor…
I-am spus clar de la început, NU vrem muzică populară. E ok o melodie 2 3, dar nu prea multă populară. Nu vreți să fi văzut ce față aveam și că vorbeam tot singură când mi-am dat seama că suntem pe populară de 3 ore !!! Am fost o dată , de două ori, de trei ori … de 10 ori ! să îi atrag atenția și să-l ROG să-mi pună muzica mea la nuntă ! A fost și soțul meu, și socrul meu, și invitații … dar degeaba. M-am dus la el, am stat și i-am făcut lista pentru următoarea ORĂ … și Doamne ce m-am bucurat când am auzit prima piesă din listă. Dar bucuria mea a durat 5 minute, că apoi a avut domnul grijă să schimbe iar muzica. L-am lăsat vreo 2 piese și m-am dus din nou la el … Pur și simplu, nu am avut cu cine să mă înțeleg?! Credeți că am avut Nicki Minaj , Beyonce,  Jay-Z , Sean Paul etc. la nuntă ? NU! În schimb m-am ‘bucurat’ de Meniaito , Macarena, Ai se eu tu pego , Coco Jambo și alte ‘hituri’ !
Când a venit tortul, l-am rugat să anunțe în microfon că e cu nucă și a zis că el nu face așa ceva! I-am zis ‘Domn’le sunt oameni alergici la nucă și nu vrem să ne trezim de la chef în spital!’ . A zis că el nu anunță! I-am zis să-mi dea microfonul că anunț eu … Nici asta nu a vrut. Deci omul cu muzica…parcă era posedat…parcă era o cu totul altă persoană decât cea cu care discutasem cu câteva zile înainte !

La un moment dat, când nu am mai avut nervi de ascultat toate ‘hiturile’ din tinerețile lui , m-am dus și i-am spus să îmi bage ACUM muzica ce am cerut-o că fac o criză de nu se vede ! A băgat soundtrack-ul de la Mirror Mirror (I Believe in Love) și a și anunțat în microfon, așa în scârbă ‘Și…cu dedicație specială pentru mireasă’ ! Deci am crezut că mă duc să-i și dau una la nesimțit ! După ce s-a terminat piesa, a dat-o iar pe ale lui … Mi-am rugat prietenele să meargă să îi zică să bage o Nicki Minaj  și eram în extaz când am auzit Super Bass … care pe la mijloc a fost dată tot mai încet și apoi schimbată ! Când l-am întrebat pe om ce face îmi zice … păi nu vezi că nu dansează nimeni !? WTF ?! Păi normal că nu dansează nimeni , oamenii se pregăteau de plecare că era aproape de ora 12 !! Și-a revenit rapid și mi-a băgat Jay Z cu Punjabi  ! Apoi a fost It’s my Life ♥ de la Bon Jovi … și încă câteva melodii pe care le-am vrut. Dar erau cu sonorul dat încet, oamenii plecau … și tineretul a început să semi-danseze pe muzică … M-am supărat și mai tare când mi-au spus câțiva invitați ‘ ce faină e muzica acum, păcat că plecăm ‘ !

Muzica pe care a venit tortul ?! M-am și speriat! Am crezut că vine Apocalipsa . Mi-a băgat AMENO ! Aveam impresia că sunt într-un film cu proști !

Regret că am avut un asemenea ‘dj’ la nuntă . Dacă era un tinerel cu siguranță făcea ce îi spuneam și nu îndrăznea să facă de capul lui … Ăsta era coleg cu socrul meu (deci vă dați seama că situația e cu atât mai rea!) și am mers pe mâna lui..

Dacă vă întrebați câți invitați am avut și cum arăta masa mirilor . invitați au fost 200 și masa noastră arăta așa:

 La masa noastră a fost cel mai drăguț (a se înțelege amabil:)) ) ospătar care mi-a făcut rost și de încărcător pentru telefon ha ha ha :)) O singură problemă am avut : am așteptat 20 de minute după o cafea…

Înainte să vă arăt tortul,  vă mai povestesc și despre verighete și despre buchetul de flori.
Deși am avut timp suficient să ne uităm după verighete, amândoi am fost prea comozi și ne-am trezit cu o săptămână înainte de nuntă , că nu avem verighete :))
Am ajuns în Sibiu, ne-am dus la un magazin de bijuterii , ne-am uitat la modele și am ales rapid ce vrem. Ne-au fost luate măsurile și s-a dat comanda. Când au auzit cei de la magazin că ne trebuie într-un timp atât de scurt, ne-au băgat rapid și o taxă de  ‘urgență’ , 15% din valoarea verighetelor. Și cu taxa aia de urgență , ne garantau că cu o zi înainte de nuntă aveam verighetele.
După 2 zile am fost sunată și mi s-a zis ‘au venit verighetele’ ! Huh ? Cum adică au venit verighetele, păi n-ați spus că durează mai mult? Dacă nu plăteam taxa tot acolo eram, aveam inelele cu o zi înainte și era bine…
Păi nu …că dura o lună în cazul ăla…
Mda… fiecare fură de unde poate și profită la maxim de unele situații !

 Verighetele sunt simple, subțiri , din aur alb și roz.

Și acum, să trecem la tort …. am avut cel mai…..  ahhhhhhhhhhhhh, stați că nu v-am povestit de ‘furatul miresei’ (Doamne, ce obiceiuri avem) . Am fost furată ! Și nimeni nu a știut pentru că…. domnul DJ nu a anunțat acest lucru !!!!
Stăteam la masă și povesteam cu invitații când dintr-o dată a venit unul din cavalerii de onoare, m-a apucat de mână și mi-a zis ‘Să mergem’ . Stai, cum adică să mergem ? Unde ? Nici nu aveam habar ce se întâmplă. M-a ridicat de pe scaun și m-a luat pe sus :)) Evident că nu am poză cu momentul pentru că …nimeni n-a fost pe fază (nici măcar fotograful…) .

Am fost cu prietenii lui R. la un bar, ei au băut vreo 3 butelii de vin, eu cafea 🙂 Și am râs și am povestit, s-a negociat cu nașul și cu soțul prin telefon și am fost dusă înapoi :))

Pe parcursul nunții am avut parte și de o surpriză : am primit un coș plin de bomboane Schoko-Mints

Din păcate, aceste bomboane nu se găsesc în România. Sunt cele mai bune bomboane care există ! Bomboane de mentă umplute cu ciocolată ! O nebunie ! Vă dați seama că eram în al nouălea cer când nepotul meu de 1 an și-un pic (atunci 1 an și 3 luni) a venit cu coșulețul. Nu știam ce îmi dă, eram fascinată că îmi dădea ceva :)) 
Deci e cel mai șod copilaș dar..din păcate, plânge de fiecare dată când îl iau în brațe 🙁 
Și acum, să trecem la tort 🙂 Am avut cel mai bun tort din lume ! Cu nucă . Și arăta și foarte bine. Bineînțeles că nu am scutit momentul acesta de plâns :)) Toată lumea s-a strâns în jurul nostru , admira tortul și făcea poze (de fapt, m-am simțit așa …ca o vedetă la nuntă ha ha ha,  erau blitz-uri peste tot)
Din păcate, felia mea de tort a rămas în farfurie, neatinsă. Dacă soțul meu a putut să fugă la masă să savureze bunătate de tort, eu nu am putut, toți invitații s-au trezit să îmi zică atunci câte ceva :)) 
Totuși, ce a mai rămas din tort a fost luat acasă și a doua zi m-am putut bucura de el :))
Spre sfârșit, înainte de tort, R. m-a luat la dans … se uita așa dubios la mine și mi-a spus ‘știi că nu ți-am ascuns niciodată nimic…îți spun acum ceva, dar te rog să nu te superi, să nu plângi și să fii calmă’ . Mi-a stat inima în loc… mai ales că în ziua respectivă taică-meu suferise o operație destul de grea…
și așa arătam în momentul ăla :
Și a venit bomba ‘ Se pare că Reina a fugit de acasă’ !  “Cum ? Cum adică a fugit de acasă ? Când ? De aia n-a venit când am strigat-o să facem poze?! De ce nu mi-ai spus, de când știai asta?” au fost întrebările mele.
În momentul ăla mi se făcuse rău , îmi venea să pic acolo. Am încercat să mă stăpânesc , dar după aia doar la asta m-am gândit. 
R. a încercat să mă liniștească, mi-a zis că mergem să o căutăm după ce se termină nunta. 
Dacă nu știți cine e Reina , dați-mi voie să o prezint :

Cel mai nebun câine , care a mai fugit o dată să exploreze lumea așa …de nebună :))
Prima dată când a fugit am plâns și am căutat-o 5 ore …și am găsit-o într-o zonă pe unde ieșeam cu ea….
Am luat-o în mașină, am certat-o un pic și …după câteva săptămâni a dat naștere la 12 pui .. Din păcate nu a supraviețuit niciunul pentru că a fost frig (era noiembrie) și ea nu avea treabă cu ei …..
Din fericire, de data asta nu a mai făcut prostii.

Sora mea s-a dus acasă să îmi aducă lucrurile în camera de hotel (în toată nebunia, eu nu mi-am făcut niciun bagaj) și când m-a sunat să-mi spună “Reina e acasă”  îmi venea să plâng iar :))
Un vecin și-a petrecut toată ziua căutând-o peste tot și a găsit-o seara și a adus-o acasă.

Bineînțeles că am avut parte și de peripeții înainte de nuntă. Cu o lună înainte am ales un laborator de prăjituri și am ales câteva feluri de tort. Ne-am adunat cu toții la masă , la degustat și am căzut de comun acord asupra unui tort. Am sunat la laborator, am anunțat oamenii de acolo ce vrem,a  fost totul ok … dar cu 10 zile înainte , când ne-am dus să dăm comanda … femeia a zis că nu știe despre ce e vorba și că ei nu au făcut niciodată așa ceva! Am rămas cu gura căscată , i-am explicat ca la proști cum arăta tortul ăla și tot nu înțelegea. Culmea e că , ea cu mâna ei a scris pe o hârtiuță, cu o lună înainte, ce tort era ăla! A zis să ne calmăm, că ne mai dă o dată să gustăm . I-am zis că degeaba ne dă, dacă nu are tortul ăla și nu mai știe ce a făcut atunci. Vă dați seama că exista riscul să comandăm un tort și la nuntă să ne trezim cu altceva?! Atunci am căutat un alt laborator și am găsit unul din cele mai bune, cu cele mai bune prăjituri !
Și acum vine și partea cu pozele. În primul rând, mă bucur tare mult că soră-mea a fost inspirată și a luat aparatul meu să facă poze pe parcursul marelui eveniment.
Am ales fotograful după ce am văzut pe Facebook câteva poze extraordinare. Am zis că o să avem cele mai frumoase poze… 
Din păcate, după câteva săptămâni, când am primit pozele, am fost dezamăgită. Pozele nu sunt reușite, din 1200 de poze, doar 150 sunt bune… restul ba sunt mișcate, ba în unele mă strâmb, alții au ochii închiși și alte chestii de astea. 
Și că spuneam că nu prea iau lucrurile în serios și rămân optimistă indiferent de situație, când ne-am uitat la poze eu am început să râd isteric și să fac mișto , crezând că e o glumă , iar soțul meu s-a albit la față și parcă îi venea să plângă. De abia după ce m-am mai uitat o dată la ele, mi-am dat seama că situația e gravă. 
Am trăit cele mai frumoase momente , pozele de obicei sunt cele mai importante amintiri și …noi nu aveam ce să arătăm. Nu are rost să vă arăt câteva exemple… puteți să vă imaginați despre ce e vorba.
Eu sunt mai fotogenică și am ieșit bine în majoritatea pozelor…dar aici nu era vorba doar de mine…. 
Asta nu înțeleg….dacă știi că nu ești în stare să faci ceva perfect, mai bine spune și nu te lăcomi , nu strica momentele oamenilor doar pentru câteva sute de lei ! O fi bun omul în a face altfel de poze, cu natura, cu clădiri, cu mașini …dar nu cu oameni, nu cu nunți. Faptul că nu a fost prezent la sală imediat după biserică nu e ok .. Nu știu ce a făcut 1 oră. E drept că e și vina mea că n-am avut telefonul să-l sun să-l întreb unde a rămas că avem de făcut niște poze … 
O altă chestie care ne-a supărat foarte tare a fost faptul că la nuntă s-a furat în prostie și cu nesimțire! Dar asta probabil că se întâmplă la orice nuntă. Fiecare profită cum poate. Și chiar și la ‘case mari’ . Mulți au fost uimiți … “Se fură la Hilton???” Nu, că nu tot oameni or fi .. 
Nu cred că era problemă dacă se fura suc sau …bere sau…apă .Putea să se fure din fiecare câte un pic. Dar s-a furat țuica și coniacul făcute de bunica mea! Toată munca ei a fost furată așa.. cu nesimțire.
Trebuia să avem sute de litri de coniac și de țuică și…n-am avut. A fost câte o carafă de coniac așa … pe câte o masă (poate pe 5 mese din 20) . 
Și le-am mai lăsat și ‘ciubuc’ ticăloșilor. Când au fost întrebați unde e coniacul …răspunsul a fost ceva de genul ‘Ce coniac?’  … 
Probabil că după ceva timp au reflectat cât de nesimțiți au fost și … am primit un weekend la Hilton, în Viena așa că … peste 2 săptămâni vă voi transmite salutări dintr-o cameră de Hilton din Viena :)) 
După nuntă am ajuns în cameră, am făcut o baie fierbinte și ne-am pus la somn. Credeam că o să dormim până la amiază, dar la ora 9 eram deja în picioare , am servit micul dejun și am fost la SPA. După care ne-am dus acasă și am împărțit impresii 🙂 
Dacă mă întreabă cineva cum a fost să organizăm toată treaba asta nu pot să vă răspund, pentru că mamele și familia s-au ocupat de tot . 
Sper ca postarea asta să vă ajute , pe cele care sunteți în pregătiri, să fiți atente să vă alegeți fotograful și dj-ul  cu atenție, să fie cineva cu ochii pe ospătari să nu vă treziți cu surpize (cel mai bine e să nu puneți toată băutura la ‘vedere’) , să nu vă grăbiți și să vă aruncați la primele verighete, să vă mai uitați din când în când și la papionul soțului (pentru că nu va fi preocupat de asta), să fie așezată cum trebuie (R. a fost supărat când s-a uitat la poze și a observat că papionul îi stătea strâmb – deși eu i l-am aranjat de câteva ori) . 
Ah…. nu v-am arătat invitațiile  🙂 Eu le-am ales, nu au fost clasice, elegante sau … simple. Au fost amuzante și având în vedere “povestea noastră” de când ne-am cunoscut și cum au stat lucrurile, ne reprezintă ! Textul din interiorul invitației a fost compus de mine 🙂

Sper că v-a plăcut postarea și ați avut răbdare să citiți totul 🙂  Am scris 5 ore la ea și în următoarele zile nu veți vedea altceva nou pe blogul meu :))

Top 6 parfumuri de vara

Dacă vă plac parfumurile dulci sau cu note de tuberoze, probabil că o să vi se pare interesant articolul ăsta. Iar dacă sunteți doar curioase care sunt parfumurile mele preferate de vară, pe care le…

Concurs: castiga 3 masti de fata hidratante (Skinfood, Sephora, Dr Jart+)

Anul 2017 este clar anul măștilor de față. Foarte multe branduri au lansat măștile-șervețel, de unică folosință, care promit să hidrateze în profunzime, să ofere luminozitate tenului și să revigoreze pielea. Am început să folosesc…

  • Doamne, numai citind faza cu Dj-ul si ma enervez:)) Eu nu pot sa concep sa nu primesc ce vreau mai ales daca am platiit pt acel lucru:)) Oricum, frumoasa nunta!

    Julia | juliahasch.com

    • Da…asa ar fi normal, daca oferi niste servicii si ceri niste bani sa ai si o “performanta” pe masura…din pacate la noi nesimtirea e mare.

  • Multumesc.

  • Lamiita Durac

    Cu toate peripetile pe care de altfel la orice nunta le intalnesti , cu toata oboseala si stresul acumulat , acum privesti cu amuzament si cu placere la tabloul de nunta . Sunt amintiri frumoase care , iti doresc din suflet sa ramana mereu asa. Ai fost superba , in ochii tai se citea fericire si nimic altceva . Viata lunga si frumoasa impreuna va doresc .

  • Maria Dumitrescu

    Totul e bine cand se termina cu bine. Am si eu prietene care nu au fost incantate de rezultatul pozelor de la nunta, dar cand vine si iti da CD-ul nu prea mai ai ce sa faci. Dar la faza cu Dj-ul sincer si poate ca o sa sune naspa dar eu il scuipam si ii ziceam sa se duca dracu’ ca imi pun eu muzica. Tortul mi-a placut tare mult cum arata si pare delicios din poze.
    Si eu abia astept ziua cea mare, sa simt acele emotii, apoi sa impartasesc din experienta mea. Iti doresc casa de piatra, multa sanatate si fericire! Pupici