2018 in cateva cuvinte

Anul 2018 se apropie de sfârșit și, ca anul trecut, am vrut să scriu câteva rânduri aici pe blog. 2018 a fost un an frumos pentru mine, am avut parte de momente frumoase și aș vrea să împărtășesc câteva gânduri aici, cu voi.

Anul 2018 e anul în care am zâmbit mai mult, am râs mai mult, am cunoscut fericirea.

Am călătorit mai mult decât în alți ani, aș putea spune că am călătorit cât să recuperez. Anul ăsta am fost de 2 ori în Elveția, am fost în primul meu press-trip, cu Bioderma, la Veneția și am fost în Amsterdam. Am făcut și vlog-uri, pe care le puteți urmări pe canalul meu de Youtube

Anul 2018 este anul în care mi-am schimbat domiciliul, cu acte-n regulă, la București. Anul trecut, în decembrie, m-am mutat în apartamentul meu.

Tot anul trecut, în decembrie, m-am operat la maxilar, iar din anul 2018 port aparat dentar, ca să repar ce trebuia reparat de mult mult timp. Dar despre asta voi scrie un articol separat și voi filma și un clip pe Youtube.

În anul 2018 am cam neglijat blogul, recunosc, însă sper să găsesc inspirația necesară pentru a fi mai activă și aici. Îmi place să scriu și mă bucur să știu că articolele pe care le scriu sunt citite și utile pentru câteva persoane.

Timpul trece atât de repede și trebuie să ne bucurăm de fiecare clipă, să facem lucruri care ne împlinesc, care ne aduc fericirea, să ne concentrăm pe lucrurile bune și să eliminăm energia negativă, care oricum nu ajută la nimic.

Cum a fost anul 2018 pentru voi?

Despre timp si Mickey Mouse

Sunt zile în care vreau să scriu pe blog, am o grămadă de poze pregătite pentru postări viitoare…dar pur și simplu nu îmi găsesc inspirația, rămân blocată în fața laptop-ului. Apoi îmi găsesc alte treburi de făcut. Cred că v-am mai spus chestia asta cu inspirația și sunt sigură că și voi aveți astfel de momente. 
Fie nu aveți inspirație, chef sau idei. 
În urmă cu 6 ani, când am început acest blog, scriam des. Scriam prostii, scriam despre tot ce încercam, scriam chiar și de 2-3 ori pe zi. Încerc și acum să scriu despre produsele pe care le încerc, dar nu reușesc. Simt că timpul pur și simplu zboară și nu mai reușesc să fac tot ce îmi propun într-o zi. Nici nu știu dacă e vorba de timp sau de organizare. 
E greu să mă împart între casă, munca de 8 ore de la birou, blog și timp personal (dacă am noroc ha ha).

Mă uitam înainte pe Snapchat-ul lui Nikkie (nikkitutorials) și spunea acolo că se transformă într-o mașină de lucru, că nu mai are timp să se bucure de momentele din viața ei și că e presiunea prea mare.
Și asta mi-a dat de gândit. Așa este, ca blogger simt și eu o presiune – simt că neglijez anumite lucruri, doar ca să fiu prezentă în online și pe blog. Mă simt presată de timp, mă simt oarecum vinovată că trec zile fără ca eu să postez ceva, știind că voi așteptați un articol nou. 

Și mai sunt și colaborările. Să nu credeți că un blogger e obligat de vreun brand să scrie despre produsele primite, însă mi se pare normal ca brandurile să aștepte un feedback, să vadă că produsele sunt promovate. Și companiile așteaptă niște rezultate, dar nu e nimeni obligat să posteze ceva…doar pentru că e primit pe gratis.
Din păcate, există și bloggeri care scriu doar de dragul ăsta, eu știu că nu sunt așa. Știu că investesc foarte mult timp în blog. Pentru că a avea un blog nu înseamnă doar să scrii câteva rânduri. Înseamnă timp, răbdare, poze, inspirație, text, mesaje, mailuri și comentarii la care mi se pare frumos să răspund.

De astăzi voi încerca să revin la normal, să mă ocup și de treburile mele din afara online-ului, să nu mă mai simt presată dacă trec 2-3 zile și nu reușesc să scriu pe blog. Sper însă că voi veți fi aici în continuare și că o să îmi scrieți mesaje frumoase și de acum încolo.

Nu plec niciunde, sunt tot aici, doar că voi fi mai relaxată.

M-am luat cu povești și am uitat că ăsta se vrea a fi un outfit post…așa că vă las detaliile despre articolele pe care le port mai jos.

Outfit details: 
Sacou: AICI
Adidași: Nike Air Max
Geantă: AICI 
Blugi: Reserved
Tricou Mickey Mouse: AICI
Ceas: Ice Watch
Accesorii: Talise 
 

Voi cum vă împărțiți timpul?
 photo 6ad43b1e-ab10-4494-b6fd-411e4d93e3d0_zpsssrmu5tc.png





InstaLife lately #10

Azi dimineață m-am trezit și ploua la Cluj. “Of, nu mai vine primăvara asta odată” mi-am spus… “Sper să prind vreme faină în Germania”. Bagajul îl aveam pregătit de ieri, m-am machiat, m-am îmbrăcat și am pornit la lucru. Două ore mai târziu aveam să ajung la aeroport, răsărise și soarele, în sfârșit. După o zi lungă, scriu acest articol din camera mea liniștită de hotel.

Pentru următoarele 2 săptămâni voi fi aici, în Germania, dar asta nu înseamnă că nu voi posta pe blog. Dimpotrivă, mi-am propus să fiu și mai activă. Am atâtea idei.

Pentru început, am adunat pozele din ultimul timp de pe Instagram, inclusiv pe cele de astăzi.

 
Avionul a ajuns la timp, însă ultimele 10 minute au fost groaznice din cauza turbulențelor. S-a zgâlțâit avionul ăla și aveam impresia că nu mai aterizează odată. Mi s-a făcut rău și nu știam ce să mai fac să îmi revin. Cred că dacă mai dura mult, leșinam. Serios. 

După ce am trecut de zona de control, m-am trezit fix în duty free, voiam să îmi iau doar o apă, însă tentațiile au fost prea mari ha ha. După un an și un pic în care nu am mai mâncat deloc dulciuri, am început din nou să mănânc, însă nu fac excese. 
…sau încerc să nu fac. În Germania pare imposibil. În drum spre hotel am ajuns și la Dunkin’ Donuts….
 

 În weekend am fost acasă, la Sibiu, și m-am întâlnit cu prietenele mele, în locul obișnuit: Cafe Wien.

..iar a doua zi ne-am întâlnit la Cafeneaua din Librărie (Habitus), am fost la film (Youth) pentru că a fost Film Festival.

Cafeaua am luat-o de la The Refresh, căci duminică e închisă cafeneaua din librărie
Dacă ajungeți prin Sibiu, trebuie să mergeți și la The Refresh – este o cafenea nouă, în Piața Mare, unde găsiți o grămadă de sortimente de cafea yummy, ceaiuri sau fresh-uri. Iar localul e foarte fain.

 Pe drum, cu Isis 🙂

Săptămână trecută am ieșit în oraș cu Ana și am ajuns într-un local în care nu am mai fost: Hemingway. Este super fain, iar atmosfera e relaxantă. Ah, și am băut cel mai bun cocktail ever: Koko Bongo. 


 În cazul în care ați ratat postarea despre codul de bare, vă invit să o citiți aici pentru a afla cum verificăm produsele după codul acela.

 Ha ha ha! Asta sunt eu. Mereu încep să pun produse în coșul de cumpărături virtual, iar la final renunț la comandă din cauza taxei de transport. Free Shipping is the real deal!

În urmă cu 2 săptămâni mi-am comandat niște lentile colorate de la Lentiamo. De abia aștept să vă mă machiez în funcție de culoarea ochilor (gri, purple haze și verde).
Pe lângă produsele de păr Nashi Argan, se găsesc și produse de corp sau de față, iar eu de abia așteptam să folosesc crema de corp cu acel miros divin. Sunt înnebunită după mirosul pe care-l are și de când am primit-o, am folosit-o în fiecare dimineață, după antrenamentul de la sală.
Despre masca de păr Nashi Argan am scris aici.

Gerovital a lansat o gamă nouă cu ulei de floare de mac. Am început să folosesc apa micelară, îmi place mirosul, ador faptul că are pompiță și lasă pielea super fină și hidratată.

Săptămâna trecută am primit și noutățile de la Max Factor: fondul de ten Miracle Match și rujul Marylin, disponibil în 4 nuanțe de roșu. Rujul nu l-am încercat, însă despre fond de ten pot să vă spun că mi se pare super: are acoperire medie, finish natural, luminos și se aplică foarte fain pe piele, lăsând-o hidratată. Este singurul fond de ten pe care l-am luat cu mine în Germania.

Chiar dacă mai am câteva genți în genul acesteia, mi-am comandat-o și pe asta, de aici. Mi-a plăcut de când am văzut-o pe site și de abia așteptam să ajungă. Dacă pachetul face 2 săptămâni din China până în România, din România la destinatar mai face cam 2 săptămâni, pentru că atâta stă la control la București.

Ce se întâmplă când intri pe Instagram și vezi poze cu mâncare? Te apucă foamea și te inspiri. Așa s-a întâmplat și cu salata asta pe care am văzut-o la Denisa.

Sincer, nu cred că există vreo pisică plictisitoare. Fiecare zi înseamnă o porție bună de râs datorită schemelor și mutrelor lui Isis.

DUPE ALERT. Mi se pare că nuanța asta de la L’oreal (113 Invincible Sable) seamănă destul de mult cu Sepia de la Anastasia Beverly Hills. Nu am stat mult pe gânduri și mi-am luat rujul, mai ales că este un ruj super rezistent, care nu usucă DELOC buzele!

 De dimineață…

 Bagajul de beauty pe care l-am luat cu mine în Germania.

Și astea sunt pensulele pe care le-am luat cu mine. Ar trebui să îmi ajungă….dacă nu, am văzut câteva de la Zoeva pe aici ha ha.

De când am paleta Too Faced Chocolate Bon Bons, doar cu ea mă mai machiez. În curând, vă voi da mai multe detalii despre ea, am pregătit pozele de ieri, ca să pot să scriu și review-ul.

Noutățile de primăvară de la Sephora vi le-am prezentat aici.

 Pentru că vremea a fost așa frumoasă în weekend, am ieșit la o plimbare în Parcul Sub Arini (Sibiu).

Am ajuns în sfârșit și la Paul, în Cluj. De când s-a deschis tot visam să mănânc un ecler de acolo, dar pur și simplu nu mi-am făcut timp să ajung.

De când am aflat că Rihanna va concerta în Europa, așteptam cu sufletul la gură. Mi-am luat bilet în Austria, la Viena, însă concertul a fost amânat și în loc să se schimbe doar data, au fost returnați banii pe bilete. Bineînțeles că nu am mai găsit locuri și am lăsat-o baltă. Asta până săptămâna trecută, când a devenit oficial: pe 14 August, Rihanna vine la București! De abia aștept! Cine mai vine?

Solaris a lansat niște snacks-uri numai bune de luat….la drum, la birou, la fitness sau la școală. Sunt niște mix-uri foarte bune și vi le recomand. Preferatul meu e pachetul Hai la Fitness, chiar dacă îl mănânc la birou. 

Odată cu schimbarea anotimpului mi-am schimbat și o parte din produsele de skincare și makeup despre care v-am povestit aici.

Cafeaua de dimineață și paleta de farduri cu aromă de ciocolată. 

Săptămâna trecută m-a sunat Raluca, o fată foarte drăguță, să mă întrebe unde mă găsește în cursul zilei. Eram la birou…iar după scurt timp, a ajuns la mine cu un pachet de la Vichy și cu acest aranjament floral superb de la Maison Dadoo. Așa, ca de primăvară.

De câteva săptămâni mă gândeam să îmi comand celebra perie de păr Tangle Teezer, iar astăzi mi-am cumpărat-o. Mi-am luat varianta on the go, roz, de pe avion. A fost la reducere, de la 11€ la 9€, așa că nu am mai stat pe gânduri. De abia aștept să o folosesc.
O găsiți la un preț avantajos aici.


Și închei aici. Iar s-au adunat o grămadă de poze, sunt foarte activă pe Instagram și, mai nou, pe Snapchat (care îmi consumă bateria și o groază de Internet…). Știu însă că vă plac postările InstaLife, așa că o să postez din când în când și aici un rezumat.
Aștept să îmi spuneți despre ce ați mai vrea să scriu 🙂







 photo b4a13c5f-157a-44e3-8983-fea73f10b7a1_zps9knzzbu0.png

Cu ce ma ocup zilele astea

Probabil că ați observat că nu mai sunt atât de activă pe blog. Nu e din cauză că nu am inspirație, material sau idei. Ultima perioadă a fost destul de agitată. Ne-am luat un apartament și am avut mult de lucru cu el. Acum, ne apropiem de final și de abia aștept să mă mut în noua casă.

Bluza Romwe

Cine a trecut prin procesul ăsta, știe câtă bătaie de cap e, cât de mult trebuie să strângi, să faci curat, să aranjezi lucrurile și așa mai departe. Încă nu am început să îmi car lucrurile, urmează. Acum montăm mobila cumpărată de la IKEA… Weekend-ul trecut mi l-am petrecut în Ikea… prea curând nu o să mai vreau să merg acolo ha ha. Cred că știu unde e așezată fiecare chestie din magazin ha ha.

 Astăzi am adus-o și pe Isis la apartament, a fost tare curioasă și a explorat fiecare colț din casă.

Cam atât pentru astăzi, sper ca următorul articol să fie scris din noul apartament. Poate vă voi povesti mai multe într-o postare viitoare.




 photo b4a13c5f-157a-44e3-8983-fea73f10b7a1_zps9knzzbu0.png

Ar fi bine daca….

…fiecare dintre noi am accepta că suntem diferiți, gândim diferit, avem gusturi diferite și așa mai departe.

Scriu postarea asta după ce am reflectat la comentariile pe care le-am primit în ultimul timp: “era mai bine dacă…”, “ți-ar sta mai bine așa”, “eu aș purta/alege…”, “trebuia să….” și așa mai departe. Nu cred că exită ceva care să mă irite mai tare la momentul de față decât astfel de păreri, de sfaturi…

La unul din tutorialele mele de pe Youtube mi s-a spus că “mai ai de lucrat”. Nu am înțeles nimic.   M-am uitat la clip să văd ce nu este în ordine, dacă mi-am întins rujul pe bărbie, dacă mi-am pus rimelul negru în sprâncene. Nu înțelegeam pur și simplu. Ce anume mai am de învățat? Ce nu e bine?
Când dai asemenea sfaturi, ar fi bine să ai și niște argumente…să înțeleagă și celălalt individ la ce te referi. Cică îmi fac codițele de tuș prea groase, că ar trebui să fie mai subțiri, mai definite. Și că înainte să aplic fardul peste linia de tuș arăta mai bine. Și că e ok să primesc și critici constructive, nu numai laude. Poftim?!

În primul rând, asta nu a fost o critică constructivă, ci un sfat la cum ți-ar plăcea ție să îmi trasez codițele. Eu sunt de părere că fiecare dintre noi avem stilul propriu, care ne definește. Nu cred că este o greșeală că îmi trasez linia de tuș mai subțire sau mai groasă. La fel cum nu cred că este greșit să port ruj roșu în miezul zilei.

Am mai primit sfaturi legate de sprâncene sau de păr… “Ți-ar sta mai bine dacă…”. Dar de unde știi?! Poate că eu nu vreau să am părul lung, tocmai pentru că mi se pare că nu îmi stă bine – îmi alungește și mai mult fața. E trist că unele persoane asociază părul lung cu feminitatea…
De ce mi-aș contura sprâncenele într-un fel anume tocmai pentru că se poartă? Cred că 8 fete din 10 au aceeași formă de sprâncene conturată/desenată. Boring!

Cât despre outfit-urile mele – nu sunt vreun fashion icon, de fapt mă consider un fashion killer. Știu că de cele mai multe ori mă îmbrac aiurea, pun haine pe mine care nu se potrivesc între ele sau cu încălțămintea. Eu nu am nicio problemă cu treaba asta, important e să mă simt bine. Am stilul meu și cred că multe persoane ar trebui să își creeze propriul stil, nu să copieze de la diferite icoane ale modei. De ce să mă îmbrac precum Chiara Ferragni când nu mi se potrivește stilul? De ce să mă îmbrac ca Lady Gaga?! Mă îmbrac cum vreau eu, cum mă simt eu bine, nu cum îmi dictează moda sau alte persoane.
În urmă cu ceva timp mi s-a spus am făcut “cea mai proastă combinație vestimentară”. Outfit-ul? Pantaloni leopard-print, Converși roz și o cămașă din denim.

Ah…și maximul a fost atunci când mi s-a reproșat că: “Hainele prezentate nu au stil.Nu sunt alese cu gust.Un clip banal.Cred ca mai ai de invatat la acest capitol”. Cum adică nu au stil și nu sunt alese cu gust? După stilul cui trebuia să fie alese, după gustul cui? Ar trebui să îmi aleg haine și să mă îmbrac altfel doar pentru a-i face pe plac lui X și Y?

E ok să dai sfaturi, dar cu grijă. Nu trebuie să impui cuiva ceva… Eu una am învățat în timp să nu mai critic lumea, să îmi spun părerea într-un mod sincer, fără să jignesc sau să o fac pe cealaltă persoană să se simtă prost. E normal să avem păreri și gusturi diferite. E ok ca mie să nu îmi placă ceva, dar ție să îți placă la nebunie și să te simți bine.

Totul este personal! E trist când te lași influențat de X și Y și îți pierzi identitatea….

 photo b4a13c5f-157a-44e3-8983-fea73f10b7a1_zps9knzzbu0.png

Duminica pe balcon

Este ora 8 seara, iar eu am realizat acest lucru de abia acum, după ce am terminat o cană de cafea cu lapte. Vara parcă pierd noțiunea timpului.

Sunt afară, pe balconul de la apartamentul din inima Clujului. Dintotdeauna mi-am dorit să am un balcon undeva în centrul orașului. Îmi doream să îmi savurez cafeaua pe balcon dimineața și să servesc micul dejun în zgomotul orașului. Iar seara să mă așez confortabil în șezlong, să citesc o carte și să beau un pahar de vin. Toate astea se întâmplă acum. Dorința mi s-a împlinit.

Am vrut să vă arăt astăzi locul din care vă scriu uneori, ca și astăzi. Așa că mai jos veți găsi mai multe poze.

Pantalonii pe care îi port i-am comandat în urmă cu 2 săptămâni de pe Sheinside (care acum a devenit SheIn). Mi-am comandat mărimea M și de abia așteptam să îi primesc, să văd dacă îmi sunt buni și cum arată. Materialul e de bună calitate, este un material mai gros și pantalonii mi se par potriviți atât pentru ținutele casual cât și pentru cele office.


Outfit details:
Pantaloni – aici (dacă folosiți codul de reducere inst33 beneficiați de o reducere de 33% din valoarea comenzii)
Bluză – aici
Adidași – H&M
Colier cristale – BeatrixColor
Cană personalizată cu IsisTshirt Factory

 photo b4a13c5f-157a-44e3-8983-fea73f10b7a1_zps9knzzbu0.png

Momente neplacute cu Pandora Sibiu

Probabil că știți că sunt fană Pandora și din vară am început să îmi umplu brățara cu diferite amintiri, diferite charm-uri. Intenționam să scriu și povestea mea cu Pandora, aici pe blog. Sau să filmez un clip. Nu am ajuns acolo încă, urmează.

Pandora – momente de neuitat. Din păcate, de data aceasta momente neplăcute. Am scris de fiecare dată despre lucrurile care nu mă mulțumesc, despre lucrurile care mă enervează, despre situații neplăcute. Și încurajez pe toată lumea să își exprime nemulțumirea, pentru că dacă nu spui, dacă preferi să ascunzi sau să ignori, cel mai probabil nu se vor lua măsuri. Și aici mă refer la orice situație din viața de zi cu zi – atitudinea unui om, ceva legat de job, un mesaj înțeles greșit și așa mai departe.

De ce vă scriu astăzi acest articol? Pentru că azi am avut parte de un comportament pe care eu nu-l accept. Știți cum e – ce ție nu îți place altuia nu-i face. Din păcate, relația client-vânzător/brand în România e la pământ. Și mă enervez de fiecare dată când întâlnesc un om lipsit de interes, care nu mă respectă, care nici un “bună ziua” nu știe să dea. Și totuși, sunt optimistă, și sper ca într-o bună zi să fie și la noi ca afară, unde lumea îți zâmbește, te ajută, te salută și se poartă frumos cu tine.

Azi dimineață am ajuns la Pandora din Sibiu, voiam să îmi iau 2 talismane. Programul e de la 10-21. Era în jurul orei 11.30 când am ajuns în fața magazinului și nu am putut să deschid ușa. Erau 2 angajate acolo, s-au uitat plictisite la mine și mi-au făcut semn că “nu”. Ce să înțeleg din asta? Nu ce? Nu e deschis, programul nu e cel afișat, nu se lucrează azi sau ce anume?

M-am uitat pe ușă, niciun afiș care să anunțe clientul că magazinul e închis. Am văzut orarul, am bătut în ușă și am încercat să gesticulez că magazinul ar trebui să fie deschis.

A venit atunci una din angajate, a deschis ușa nervoasă și am întrebat de ce e magazinul închis din moment ce după orar ar trebui să fie deschis. Și de aici a pornit circul:
“Doamnă, e închis”
“De ce e închis, când pe orar scrie că e deschis?”
“Da doamnă, avem treabă, nu vedeți cum arată magazinul că e cu susul în jos?” – Cu susul în jos însemna o cârpă, o soluție de geamuri și 2 vitrine deschise și câteva suporturi de talismane afară!
“Păi și eu de unde să știu dacă nu e niciun afiș?” – sincer, și la taraba din piață e un afiș în care ești anunțat că e închis și să revii în o jumătate de oră. 
Chiar nu am înțeles situația asta.
“Semnul era ușa blocată!” – asta mi-a spus-o așa pe un ton arogant și cu ochii dați peste cap!
Și mi-a închis ușa. Am rămas blocată și imediat m-au apucat nervii.

Am fost să îmi beau cafeaua în oraș, am încercat să găsesc o adresă de email unde aș putea face o reclamație. Eu un asemenea comportament nu accept!

Și eu am lucrat ca și vânzătoare, am lucrat cu oameni, dar nu îmi aduc aminte să mă fi comportat așa cu cineva! Și nici magazinul nu cred că l-am închis în timpul programului doar ca să șterg o vitrină sau să aranjez marfa pe rafturi!

Din păcate, nu am găsit o adresă de email, așa că m-am gândit să le scriu pe pagina de Facebook. Mi-am spus nemulțumirea, iar răspunsul a fost că nu acceptă comentarii negative și mi-au șters comentariul.
Imediat după aceea am cerut o adresă de email unde aș putea să fac o reclamație. Răspunsul? Surpriză “Pentru moment adresa de mail la care ne puteți contacta este în lucru și de îndată ce aceasta va fi activă o vom face publică pe pagina noastră….”. Și aici mi-a sărit țandăra. Adică cum, nu mă lași să îmi exprim nemulțumirea pe pagina ta, nu există opțiunea de “Mesaj”, dar totuși apare “Vă rugăm să ne scrieți…” Păi unde să vă scriu?

Și atunci am ales să îmi exprim nemulțumirea aici, pe blog. Că nu am unde altundeva. Am fost cenzurată ca să zic așa.
Nu sunt o persoană rea, nu vreau să fac rău nimănui, dar nu accept așa ceva! Nu accept să te comporți așa, nu accept să fii nepăsător, să mă tratezi, pe mine ca și client sau ca om, așa!

Din păcate, în România nu prea există bun simț. Păcat!

După aproximativ o oră m-am întors la Pandora. De data asta era deschis, dar soluția de geamuri și cârpa tot acolo se aflau. M-a întâmpinat aceeași vânzătoare care cu o oră înainte își dădea ochii peste cap și a fost obraznică:
“Bună ziua! Ce aș putea să vă recomand?”
“Nimic, mulțumesc. Aș dori 2 talismane”

Am așteptat să îmi împacheteze talismanele, am achitat și am întrebat frumos “Îmi spuneți vă rog și numele dvs.?” Mi l-a spus pe un ton amabil.
“Ok, ca să știu despre cine e vorba atunci când voi face reclamația! Pentru că nu accept un asemenea comportament!”
În momentul acela i-a dispărut și zâmbetul de pe față și parcă nu știa despre ce vorbesc.
“Ce comportament? La ce vă referiți?”

Și i-am spus ce am avut de spus – că nu mi se pare normal să vorbească așa, să își dea ochii peste cap și nici măcar să nu fie un semn acolo ca să știe lumea că e închis puțin.
Și iar mi-a băgat-o pe asta cu “era ușa blocată, ce semn să mai fie?”.

Voi cum ați fi reacționat? 
Ce vă gândiți când ajungeți în fața unui magazin, ușa de sticlă e închisă și angajatele stau acolo, fără să te lămurească?

Chiar dacă am avut parte de o situație așa neplăcută, tot mi-am cumpărat ceea ce îmi doream.

Nu voi renunța la ceva ce îmi face plăcere din cauza unui angajat incompetent, care are un asemenea comportament față de un client, de un om necunoscut!  Tocmai pentru că nu cunoști pe cineva trebuie să te comporți frumos! Nu așa! 

Aștept comentariile voastre și vă încurajez ca atunci când ceva/cineva vă supără să vă spuneți părerea! Pentru că dacă ții în tine și nu te plângi devine un lucru normal și nu se schimbă nimic.
signa

Despre preturile umflate

Cu mâța-ntr-o parte și cu un pahar de vin în cealaltă parte, m-am așezat pe canapea, cu laptopul în brațe, ca să scriu postarea asta. Zicea cineva că nu am talent la scris și că ar trebui să “get a life”, cum se zice-n ziua de azi. Da…povestitul ăsta nu prea e de mine, sunt directă, scriu exact cum simt, fără metafore și alte descrieri. Nu sunt în stare să scriu în așa fel încât să te induc într-o poveste.

Articolul ăsta nu este nici despre mine și nici nu are legătură cu cosmeticele sau cu machiatul. Am ajuns în punctul în care totul mi se pare scump, de la benzina care în urmă cu câțiva ani era 3 lei, la pachetul de țigări care azi-mâine ajunge la 20 de lei și la sticla de Cola. Și nu cred că mă enervează ceva mai tare decât prețurile umflate, că doar proștii cumpără!

Despre asta vorbim astăzi, despre prețurile umflate!
Nu îmi cumpăr haine des, de obicei port ceva până la epuizare. Sunt un pic mai pretențioasă și prefer lucrurile simple. Ori, odată cu moda asta nebună, nu mai găsești nimic simplu, totul e împopoțonat – cu pene, cu strasuri, cu blană sau cu buline. În plus, nici nu am de unde să aleg. Magazinele mari, în vogă au aceleași haine, doar că cu o bulină-n plus sau cu un alt scris. Depinde cum te învârți, poți să iei un pulover din Bershka cu 200 de lei sau cam același pulover de la Zara, cu 350 de lei. Și atunci chiar ești șmecheră, ai pulover de la Zara, nu de la Bershka. Da da, Inditex…e același grup pentru magazinele astea, care de obicei sunt înșirate la o mică distanță unul de altul. Dar și L’Oreal face cosmetice “de lux”, sub numele de Lancome, iar diferența de preț se simte. Dar ambalajele sunt diferite, rujurile la fel, rimelurile la fel. Și ingredientele la fel, la Lancome sunt mai bune, mai calitative. Ori la Zara sau la Stradivarius e aceeași ață cusută, același material cu aspect de cârpă, doar eticheta diferă. Am și eu haine din Zara, dar nu mi se pare o șmecherie. Găsesc destul de rar ceva care să îmi placă și să mă facă să scot cardul (pentru că nu am niciodată bani la mine).

Mă bag un pic și-n modă, deși sunt total pe lângă. De când au devenit șlapii ăia, Birkenstock sau cum s-or numi, atât de fashion? De ăia are bunică-mea. Dacă te vedea cineva cu ei pe stradă în urmă cu 2 ani, râdea de tine. Dar acum se acceptă, doar este un statement item! Ah..la fel se întâmpla și cu adidașii. Te încălțai cu o pereche de adidași și îți luai un palton sau o cămașă pe tine, râdea lumea de tine. Anul ăsta (sau anul trecut?) a înnebunit lumea, toată lumea cu Nike Air Max. Orice tipă avea Nike Air Max în picioare era deja o fashionistă. Nu contează că îți iei o haină de blană, o rochie cu spatele gol sau o fustă din dantelă … în picioare trebuie să ai Nike.
N-am nimic personal cu nimeni, dacă așa îți place, să urmezi turma și să nu te diferențiezi de nimic, foarte bine… dar pe mine mă amuză teribil să văd oameni diferiți îmbrăcați aproape la fel.

Cam atâta cu sectorul fashion, altfel nu mai termin de scris azi.

Revenim la prețuri! Mă enervează ăștia care își construiesc afacerea pe spatele proștilor, cu prețuri umflate. Fie că vorbim de “magazinele de pe Facebook” sau de site-uri în toată regula. Mă enervează faptul că eu știu că ai cumpărat produsul ăla pe o sumă mică de bani și tu mi-l vinzi cu 1-2 milioane mai scump. Da da, știu că trebuie să existe și un profit…dar când un fond de ten de la Too Faced e 150 de lei în Sephora și tu mi-l vinzi cu 250 de lei, mă apucă dracii. Și ce-i dacă în sat la mine n-am Sephora, am Internet, un telefon, formez un număr și fac o comandă telefonică. Și nu voi plăti 350 lei pe o paletă Naked când o pot lua de pe Feelunique la un preț decent.
Ah…sau mai e șmecheria asta cu neafișarea prețurilor…te întreabă cineva de un preț și îl stabilești în funcție de cum bate vântul sau de cum e omul îmbrăcat.

La fel și cu hainele, găsești tot ce vrei pe Sheinside sau Choies la prețuri mici. Nu trebuie să dau 250 de lei pe o rochie, pe care o găsesc cu 20$ pe site-urile din China. La fel și cu accesoriile, brățări cumpărate en gros la 2-3$ sunt vândute cu 100-200 de lei. Știu cum e, prost e cel care dă, nu care cere. Știu, dar mă enervează ideea asta de șmecherie. Și sunt sigură că nu doar în România vezi așa ceva.

Încă una și mă duc – mă enervează și măririle astea de prețuri, nejustificate. De câte ori nu ați fost într-un restaurant, ați mâncat ceva și v-ați gândit să mai mergeți acolo pentru că atmosfera a fost faină, mâncarea bună și ok ca și preț. După un timp, ajungi în același restaurant,cu același meniu, dar cu prețurile un pic mai mari. Că așa-i omu’ – vede că îi merge treaba și și-o ia în cap, mărește un pic prețurile că doar acum are clientelă. Nu-mi place deloc atitudinea asta, gândirea asta de om lacom.
Vă mai zic și de cheltuielile de apartament? Îți faci abonament la cablu, nu se schimbă nimic, nu se aduce nicio îmbunătățire, dar tot îți mărește abonamentul cu 10 lei. De ce?!

Nu sunt zgârcită, dar eu mă uit și la 50 de bani. Pentru că dacă mă duc la magazin și cumpăr ceva și nu am 10 bani, nu pot să cumpăr, dar dacă vânzătoarea nu-mi dă 30 de bani sau îmi dă o gumă sau o cutie de chibrituri ca și rest, trebuie să accept, nu? Sau rotunjește suma…în situațiile astea mă apucă toți dracii. De când trebuie să lăsăm bacșiș la magazine? Din restul strâns de 5-10 bani, am strâns 10 lei într-o săptămână.

Gata…mai spuneți voi, că eu închei aici.

signa

Cuvinte despre mine …

Mă gândesc la postarea asta de câteva săptămâni! Mă gândesc că ajung acasă de la lucru și mă apuc să scriu, dar mă iau cu altceva și nu mai apuc. Apoi mă gândesc să o las pe mâine, dar mâine nu am inspirație sau mă gândesc că poate nu interesează pe nimeni ce vreau eu să scriu aici.

Și totuși, acum, în vacanță, pe o vreme ploioasă, m-a lovit inspirația. Am avut timp să mă uit în jur, să analizez diferite situații, să îmi analizez comportamentul. Vreau să vă spun câteva cuvinte despre mine, niște lucruri pe care poate că nu le știți și odată ce veți termina de citit articolul, o să mă cunoașteți mai bine sau o să vă schimbați părerea despre mine.

De câte ori nu am văzut pe cineva și am judecat? De câte ori nu ne-am trezit vorbind aiurea despre cineva despre care nici măcar nu cunoaștem personal, ci doar din vorbe sau din poze? “Ah, o știu pe aia, e o proastă!, “Nu îmi place de aia, are figuri în cap”. De unde știi?
Înainte să comentezi aiurea, pune-te în situația celuilalt și gândește-te dacă tu ești perfect.

Cu trecerea timpului am învățat să înțeleg, să realizez că suntem diferiți și gândim diferit. Poate că ceea ce mi se pare mie normal, ție ți se pare aiurea. Și invers.

Am învățat să nu mai judec. Încerc. Nu mai vreau să mă iau după ce spune x și y, vreau să mă conving singură. Știi cum e, lumea vorbește mult și degeaba, fără rost. Aparențele înșală.

Nu am râs niciodată de cineva și mereu am comentat când auzeam pe cineva bătându-și joc de altcineva. Nu ai niciun drept să râzi de cineva că se îmbracă într-un anumit mod sau că arată nu știu cum. Suntem diferiți. Recunosc totuși că atunci când eram mai mică  comentam și eu aiurea, fără să am habar despre ce vorbesc.

Dacă îmi întreb acum prietenele ce părere au avut despre mine, înainte să mă cunoască mai bine, o să îmi răspundă toate: “credeam că ești fițoasă”. De ce? Doar pentru că sunt mai retrasă la început, până leg o relație cu cineva. Sunt persoane cu care simt o conexiune imediat și am impresia că ne știm de-o viață. Dar cu unele persoane îmi trebuie mai mult timp. Poate că și tu crezi că sunt rea sau arogantă.

Cum spuneam, suntem diferiți, gândim diferit, înainte să te enervezi sau să judeci, gândește-te că fiecare am crescut altfel, în medii diferite, în familii fericite sau nu și așa ne-am format.

Sunt o persoană sufletistă, îmi place să ajut și nu aștept nimic în schimb. Așa cred eu că e bine, sunt naivă. Nu vreau să cred că există oameni răi…deși în ziua de azi fiecare e pe interes. E plină lumea de invidie și răutate. Dar eu nu vreau să cred asta. Trăiesc cu impresia că toată lumea e bună și că mulți gândesc și acționează ca mine.

 Dacă descopăr ceva, nu țin doar pentru mine, mă bucur cu toată lumea și povestesc tuturor. Unii spun că nu e bine și că nu ar trebui să fiu atât de deschisă,  că lumea e rea.

Despre mine pot să vă mai spun că nu îmi place să vorbesc la telefon. Dacă mă suni și nu îți răspund, înseamnă că nu am chef să vorbesc la telefon. Pentru că nu îmi place. Scrie-mi un mesaj. Prietenele mele vechi sunt la fel. “De ce n-ai răspuns la telefon?”, “N-am avut chef!” vine răspunsul sincer.
Sunt sinceră, dacă nu îmi place ceva îți spun, nu încerc să fiu diplomată sau să maschez. Nu vreau să o dau în ipocrizie. R. este opusul meu și îmi tot spune că ar trebui să mă fac mai plăcută… nu pot, nu pot să fiu altcineva, dacă mă enervează ceva nu prea pot să mă ascund. Și îți spun, cu riscul să rămâi cu gura căscată. 
Sunt optimistă, mă bucur de fiecare clipă. Dacă mă supăr, îmi trece repede. Dacă mă enervez, mă descarc, iar apoi când mă liniștesc poate că îmi pare rău de anumite lucruri pe care le spun la nervi. Dar nu cred că sunt singura care face asta. Cu toții spunem lucruri aiurea când suntem într-o ceartă sau nervoși. 
Revin, sunt optimistă. Mereu văd partea bună a lucrurilor, mereu găsesc ceva frumos în urât. Sunt de părere că în fiecare lucru urât există și ceva frumos. Și invers.
Nu vreau să vă plictisesc, cred că m-am întins mai mult decât mi-am propus. Poate voi mai scrie astfel de articole, cuvinte despre mine, să mă cunoașteți mai bine.
Aștept comentariile voastre. Spuneți-mi și voi câte ceva despre voi. Să ne cunoaștem mai bine…

signa

Random talk .

Când v-am spus că o să mă aşez să scriu o postare mai random/ personală mi-aţi spus că de abia aşteptaţi să o citiţi. Ei bine… e deja joi şi nu am apucat să postez nimic din ce mi-am propus…
Azi e o zi mai lejeră la lucru, aşa că am timpul necesar pentru asta 🙂
Azi dimineaţă am plecat în grabă şi, ca să nu mai car agenda cu mine, am rupt foaia pe care mi-am scris nişte idei :
-Random (fashion bloggers, bloguri/comentarii, greşeli ortografie, timp, crom/dietă, wishlist, comisioane)
-Trash it
-a England
-mască L’Oreal
-Bali’s
-Revlon Top Coat

Cam aşa arată lista mea … şi toate astea sunt idei pentru viitoare postări. Când o să apuc să le şi scriu, nu ştiu, timpul trece foarte repede şi, până când mă gândesc eu să-mi fac puţin timp, îmi dau seama că deja e weekend…  şi în weekend de obicei sunt plecată la Sibiu. Am renunţat să îmi car laptop-ul după mine pentru că nu îl folosesc. Dacă locuiţi într-un oraş “străin” ştiţi cum e când mergeţi scurt acasă. Dacă nu, vă povestesc eu pe scurt : fugi dintr-o parte în alta, încerci să te întâlneşti cu toată lumea (şi nu reuşeşti niciodată), iei masa în familie, mai stai la poveşti …şi aşa trec 2 zile.
În timpul săptămânii, cât sunt la Cluj, merg frumos la lucru, apoi la sală şi pe la 7-8 când ajung acasă încerc să ma fac ordine, să mă mai uit la un serial, citesc alte bloguri sau îmi petrec timpul cu Robert.
Chiar dacă nu las comentarii, urmăresc bloguri (şi în ultimul timp mă atrag cele de fashion, deşi eu nu am nicio legătură cu îmbrăcatul frumos) dar nu las comentarii, din păcate. Ştiu cât de importante sunt comentariile pentru un blogger. Mi se întâmplă să mă entuziasmez că scriu despre asta, încerc să fac totul perfect şi la urmă, văd că nu sunt aşa multe comentarii la postare. Pentru un blogger sunt importante părerile cititorilor, fie că îmi spuneţi că nu-mi stă bine cu rujul x sau că vă place culoarea părului meu (care acum e albastru intens, cu reflexe mov).Înţeleg însă că nu tot timpul ai timp sau nu ai chef sau…pur şi simplu nu ştii ce să spui.
Nu am înţeles însă niciodată de ce trebuie să citim comentarii aiurea, răutăcioase? Una e să îmi spui că nu îţi place …cum mă îmbrac de exemplu, şi alta e să mă judeci şi să mă jigneşti doar aşa…de dragul de a o face. Oricum nu mă interesează astfel de chestii. Doar mă amuză. Ştiu că nu pot să fiu pe placul tuturor, nici nu mă chinui…ştiu că e imposibil. Poate că şi eu dau de un blog şi nu îmi place ce/ cum scrie/ cum arată persoana respectivă, dar nu mă apuc să jignesc pe nimeni. Închid pagina şi La Revedere.
Revenind la comentarii, nu prea îmi exprim eu părerea pe alte bloguri pentru că nu toate au Disqus instalat (care e mult mai simplu) şi ca să las comentarii cu contul de Google e mai complicat : nu ştiu din ce motive mi s-a setat adresa de gmail (care oricum nu îmi place deloc şi nu mă descurc cu el) şi uit să verific răspunsurile…Dacă cumva ştiţi cum pot să setez adresa de Yahoo ca adresă principală, aştept să îmi spuneţi.

Vă spuneam că am început să mă uit pe blogurile de Fashion… Cred că e destul de complicat şi interesant în acelaşi timp să fii un fashion-blogger. De ce? Păi pentru că tot timpul trebuie să vii cu ceva nou, să postezi outfituri cu diferite piese vestimentare / accesorii. Sunt curioasă cum arată dulapul unui fashion blogger :)) Şi invidiez fetele care au fotograf răbdător . Robert urăşte să facă poze şi se enervează de fiecare dată când îl rog să-mi facă o poză :))

Dacă tot vorbim despre bloguri… văd tot mai des tot felul de greşeli de ortografie. Atât de des, încât câteodată chiar caut pe Google să văd dacă s-a schimbat ceva. Câteva exemple ? Defapt, numai (în loc de nu mai), vreau decât, întro, vre-o/vre-un, deobicei, a-ţi venit, deasemenea şi aşa mai departe. Mai citim o dată articolul ăsta? Mai trist este că dacă ai tupeul să atragi cuiva atenţia, îţi spune că nu e la şcoală şi că scrie cum vrea….

În urmă cu aproape un an spuneam că nu înţeleg postările “week in photos” şi, de când cu Instagram, respectiv cu postările mele InstaLife, mi-am schimbat părerea …dar acum chiar nu înţeleg postările tip Wishlist sau Inspiration. Poate că dacă postarea respectivă ar conţine şi o explicaţie, ar fi mai interesantă…dar când înşiri vreo 20 de poze inspiraţionale, nu are niciun sens pentru mine. La fel e şi cu wishlisturile..pentru ce sunt făcute?

Sunt puţin iritată de chestia PR/firme – blogger şi mă întreb dacă se vor schimba lucrurile..şi când. Nu sunt genul de persoană care să trimită mailuri la diferite firme pentru o mică sponsorizare sau pentru a întreba dacă nu primesc şi eu produsul x.  Înainte aveam în partea din dreapta nişte bannere. Înţelegerea era că voi primi în schimb produse pentru testare, periodic şi că la cumpărături (venite din accesarea linkului de pe blog) primesc un comision. Ei bine, treaba asta nu a funcţionat (într-un an am acumulat un comision de 35 lei pe un site, si 20 lei pe alt site). În plus de asta, produsele primite spre testare…veneau rar, prea rar, având în vedere că bannerul site-ului era 24/7 pe blogul meu. Iar blogul se încărca mai greu… Am decis într-o zi să scot toate bannerele şi am şi anunţat frumos că o să le scot. Nimeni nu a zis nimic. M-am trezit doar cu un email de la Strwaberry în care eram întrebată dacă am probleme cu blogul că nu mai apare bannerul. Am răspuns frumos şi le-am spus care e problema : nu beneficiam de nimic că ţineam bannerul pe blog. I-am întrebat dacă nu s-au gândit să facă anumite campanii pentru bloggeri (discount-uri la produsele de pe site) şi mi-au spus că nu. Am rugat să îmi spună ce comision aveam şi dacă se poate să mi-l returneze… au zis că verifică şi că îmi răspund… Au trecut vreo 2 săptămâni de atunci şi nu am mai primit niciun răspuns. În ceea ce priveşte celelalte 2 site-uri cărora le-am găzduit bannerul …greu. Foarte greu. Am trimis mailuri, una din firme mi-a răspuns după ce a intervenit o altă persoană şi am primit şi banii, iar cealaltă firmă nu mi-a răspuns nici în ziua de azi, deşi am trimis 2-3 mail-uri…

Iar acum, spre final (cred că deja v-aţi plictisit de poveştile mele..) vă povestesc puţin despre efectele Cromului şi despre “dieta” pe care am ţinut-o. Dacă aţi citit postarea asta, poate că vă întrebaţi cum au evoluat lucrurile. Ei bine, am renunţat să mănânc aşa multe dulciuri, le-am redus cu 90% . Mi-a recomandat una din fete să iau Crom şi, deşi nu mă aşteptam,  chiar a avut rezultate. Aveam zile în care nu mâncam dulciuri DELOC şi mă simţeam foarte bine, nu simţeam nevoia de acea bucăţică de ciocolată sau Rafaello de pe masa din bucătărie :)) De la 59 kg am ajuns la 53. Poate că nu se vede de la o poştă, dar burta a cam dispărut şi pantalonii nu mai plesnesc pe mine :)) Am luat o mică pauză de la Crom şi am început iar cu dulciurile, dar nu aşa ca înainte. Cromul ajută în diete, are rolul de a arde grăsimile şi reglează nivelul glicemiei. Mai multe despre Crom puteţi citi aici. Se găseşte în farmacii, la preţul de 20 de lei / 30 capsule  şi se ia 1 pastilă/zi.          Mihaela, îţi mulţumesc că mi-ai recomandat Cromul 🙂

Cam atât pe ziua de astăzi……

PS : dacă eu lipsesc şi vreţi să citiţi chestii interesante, spuse pe şleau, cu umor, vă invit să vizitaţi blogul acesta. Eu mă amuz la aproape fiecare postare…

 signa