Random talk .

Când v-am spus că o să mă aşez să scriu o postare mai random/ personală mi-aţi spus că de abia aşteptaţi să o citiţi. Ei bine… e deja joi şi nu am apucat să postez nimic din ce mi-am propus…
Azi e o zi mai lejeră la lucru, aşa că am timpul necesar pentru asta 🙂
Azi dimineaţă am plecat în grabă şi, ca să nu mai car agenda cu mine, am rupt foaia pe care mi-am scris nişte idei :
-Random (fashion bloggers, bloguri/comentarii, greşeli ortografie, timp, crom/dietă, wishlist, comisioane)
-Trash it
-a England
-mască L’Oreal
-Bali’s
-Revlon Top Coat

Cam aşa arată lista mea … şi toate astea sunt idei pentru viitoare postări. Când o să apuc să le şi scriu, nu ştiu, timpul trece foarte repede şi, până când mă gândesc eu să-mi fac puţin timp, îmi dau seama că deja e weekend…  şi în weekend de obicei sunt plecată la Sibiu. Am renunţat să îmi car laptop-ul după mine pentru că nu îl folosesc. Dacă locuiţi într-un oraş “străin” ştiţi cum e când mergeţi scurt acasă. Dacă nu, vă povestesc eu pe scurt : fugi dintr-o parte în alta, încerci să te întâlneşti cu toată lumea (şi nu reuşeşti niciodată), iei masa în familie, mai stai la poveşti …şi aşa trec 2 zile.
În timpul săptămânii, cât sunt la Cluj, merg frumos la lucru, apoi la sală şi pe la 7-8 când ajung acasă încerc să ma fac ordine, să mă mai uit la un serial, citesc alte bloguri sau îmi petrec timpul cu Robert.
Chiar dacă nu las comentarii, urmăresc bloguri (şi în ultimul timp mă atrag cele de fashion, deşi eu nu am nicio legătură cu îmbrăcatul frumos) dar nu las comentarii, din păcate. Ştiu cât de importante sunt comentariile pentru un blogger. Mi se întâmplă să mă entuziasmez că scriu despre asta, încerc să fac totul perfect şi la urmă, văd că nu sunt aşa multe comentarii la postare. Pentru un blogger sunt importante părerile cititorilor, fie că îmi spuneţi că nu-mi stă bine cu rujul x sau că vă place culoarea părului meu (care acum e albastru intens, cu reflexe mov).Înţeleg însă că nu tot timpul ai timp sau nu ai chef sau…pur şi simplu nu ştii ce să spui.
Nu am înţeles însă niciodată de ce trebuie să citim comentarii aiurea, răutăcioase? Una e să îmi spui că nu îţi place …cum mă îmbrac de exemplu, şi alta e să mă judeci şi să mă jigneşti doar aşa…de dragul de a o face. Oricum nu mă interesează astfel de chestii. Doar mă amuză. Ştiu că nu pot să fiu pe placul tuturor, nici nu mă chinui…ştiu că e imposibil. Poate că şi eu dau de un blog şi nu îmi place ce/ cum scrie/ cum arată persoana respectivă, dar nu mă apuc să jignesc pe nimeni. Închid pagina şi La Revedere.
Revenind la comentarii, nu prea îmi exprim eu părerea pe alte bloguri pentru că nu toate au Disqus instalat (care e mult mai simplu) şi ca să las comentarii cu contul de Google e mai complicat : nu ştiu din ce motive mi s-a setat adresa de gmail (care oricum nu îmi place deloc şi nu mă descurc cu el) şi uit să verific răspunsurile…Dacă cumva ştiţi cum pot să setez adresa de Yahoo ca adresă principală, aştept să îmi spuneţi.

Vă spuneam că am început să mă uit pe blogurile de Fashion… Cred că e destul de complicat şi interesant în acelaşi timp să fii un fashion-blogger. De ce? Păi pentru că tot timpul trebuie să vii cu ceva nou, să postezi outfituri cu diferite piese vestimentare / accesorii. Sunt curioasă cum arată dulapul unui fashion blogger :)) Şi invidiez fetele care au fotograf răbdător . Robert urăşte să facă poze şi se enervează de fiecare dată când îl rog să-mi facă o poză :))

Dacă tot vorbim despre bloguri… văd tot mai des tot felul de greşeli de ortografie. Atât de des, încât câteodată chiar caut pe Google să văd dacă s-a schimbat ceva. Câteva exemple ? Defapt, numai (în loc de nu mai), vreau decât, întro, vre-o/vre-un, deobicei, a-ţi venit, deasemenea şi aşa mai departe. Mai citim o dată articolul ăsta? Mai trist este că dacă ai tupeul să atragi cuiva atenţia, îţi spune că nu e la şcoală şi că scrie cum vrea….

În urmă cu aproape un an spuneam că nu înţeleg postările “week in photos” şi, de când cu Instagram, respectiv cu postările mele InstaLife, mi-am schimbat părerea …dar acum chiar nu înţeleg postările tip Wishlist sau Inspiration. Poate că dacă postarea respectivă ar conţine şi o explicaţie, ar fi mai interesantă…dar când înşiri vreo 20 de poze inspiraţionale, nu are niciun sens pentru mine. La fel e şi cu wishlisturile..pentru ce sunt făcute?

Sunt puţin iritată de chestia PR/firme – blogger şi mă întreb dacă se vor schimba lucrurile..şi când. Nu sunt genul de persoană care să trimită mailuri la diferite firme pentru o mică sponsorizare sau pentru a întreba dacă nu primesc şi eu produsul x.  Înainte aveam în partea din dreapta nişte bannere. Înţelegerea era că voi primi în schimb produse pentru testare, periodic şi că la cumpărături (venite din accesarea linkului de pe blog) primesc un comision. Ei bine, treaba asta nu a funcţionat (într-un an am acumulat un comision de 35 lei pe un site, si 20 lei pe alt site). În plus de asta, produsele primite spre testare…veneau rar, prea rar, având în vedere că bannerul site-ului era 24/7 pe blogul meu. Iar blogul se încărca mai greu… Am decis într-o zi să scot toate bannerele şi am şi anunţat frumos că o să le scot. Nimeni nu a zis nimic. M-am trezit doar cu un email de la Strwaberry în care eram întrebată dacă am probleme cu blogul că nu mai apare bannerul. Am răspuns frumos şi le-am spus care e problema : nu beneficiam de nimic că ţineam bannerul pe blog. I-am întrebat dacă nu s-au gândit să facă anumite campanii pentru bloggeri (discount-uri la produsele de pe site) şi mi-au spus că nu. Am rugat să îmi spună ce comision aveam şi dacă se poate să mi-l returneze… au zis că verifică şi că îmi răspund… Au trecut vreo 2 săptămâni de atunci şi nu am mai primit niciun răspuns. În ceea ce priveşte celelalte 2 site-uri cărora le-am găzduit bannerul …greu. Foarte greu. Am trimis mailuri, una din firme mi-a răspuns după ce a intervenit o altă persoană şi am primit şi banii, iar cealaltă firmă nu mi-a răspuns nici în ziua de azi, deşi am trimis 2-3 mail-uri…

Iar acum, spre final (cred că deja v-aţi plictisit de poveştile mele..) vă povestesc puţin despre efectele Cromului şi despre “dieta” pe care am ţinut-o. Dacă aţi citit postarea asta, poate că vă întrebaţi cum au evoluat lucrurile. Ei bine, am renunţat să mănânc aşa multe dulciuri, le-am redus cu 90% . Mi-a recomandat una din fete să iau Crom şi, deşi nu mă aşteptam,  chiar a avut rezultate. Aveam zile în care nu mâncam dulciuri DELOC şi mă simţeam foarte bine, nu simţeam nevoia de acea bucăţică de ciocolată sau Rafaello de pe masa din bucătărie :)) De la 59 kg am ajuns la 53. Poate că nu se vede de la o poştă, dar burta a cam dispărut şi pantalonii nu mai plesnesc pe mine :)) Am luat o mică pauză de la Crom şi am început iar cu dulciurile, dar nu aşa ca înainte. Cromul ajută în diete, are rolul de a arde grăsimile şi reglează nivelul glicemiei. Mai multe despre Crom puteţi citi aici. Se găseşte în farmacii, la preţul de 20 de lei / 30 capsule  şi se ia 1 pastilă/zi.          Mihaela, îţi mulţumesc că mi-ai recomandat Cromul 🙂

Cam atât pe ziua de astăzi……

PS : dacă eu lipsesc şi vreţi să citiţi chestii interesante, spuse pe şleau, cu umor, vă invit să vizitaţi blogul acesta. Eu mă amuz la aproape fiecare postare…