O saptamana in Bucuresti
A trecut mult timp de la ultima postare, știu. Nu cred că am făcut vreodată o pauză atât de lungă. Daca mă urmariți pe Social Media (Facebook, Snapchat sau Instagram) probabil că înțelegeți absența mea. De o săptămână m-am mutat la București. În sfârșit. A fost o dorință mai veche de a mea.
De fapt, voiam să mă mut aici de la vârsta de 12-13 ani, voiam să fac liceul aici…Am fost mereu atrasă de acest oraș. La un moment dat am renunțat la idee, dar de câțiva ani s-a instalat din nou dorința asta, așa că anul ăsta am făcut pasul.
Mă bucur mult că, prin intermediul blogului, mi-am făcut prietene și îmi este mai ușor să mă acomodez. Chiar și una din prietenele mele cele mai bune de la Sibiu s-a mutat aici. Din păcate, nu stăm împreună, căci e alergică la pisici, iar eu am două – pe Isis și pe Ginger.
De ieri am început să și lucrez, iar traficul mă omoară. Ha ha. Știam că e haos în București, mai ales dimineața sau de la ora 18, când lumea iese de la muncă. Dar mă voi obișnui. Cu muzică bună în mașină și voie bună combat și traficul. De fapt, caut soluții să mai scutesc din blocajele de pe bulevarde. Waze nu mă ajută în mod deosebit pentru că mă bagă pe străduțe mai puțin aglomerate, dar mă scoate în intersecții foarte aglomerate, blocate. Ah, și mă mai și ocolește.
Ieri seară am plecat spre casă neștiind pe unde mă aflu și unde ajung, dar am evitat traficul ăla greu. La fel am făcut și azi dimineață – m-am orientat și m-am tot dus după indicatoare. Și am mai scutit din mersul bară la bară. Ideea e că nu trebuie să mergi pe unde merge toată lumea, că atunci se îngreunează traficul. După Waze nu mă mai iau, că mă enervează cu ocolitul și cu străduțele dubioase. O să îl folosesc cât să mă mai orientez așa.
Am în plan să mă trezesc la 6 dimineața, să plec la 6:30 de acasă, să ajung la sală la Promenada într-un timp scurt, apoi la birou, care e peste drum. Ăsta e planul meu, doar că cu trezitul e mai greu, mai ales acum iarna și cum e și frig.
Știu că aș putea să aleg și mijloacele de transport în comun, însă cea mai apropiata stație de metrou de lângă mine ar fi la 30 de minute de mers pe jos și ar trebui să și schimb. În plus, dacă merg la sală, prefer să îmi fie și comod.
Postarea de azi nu va avea poze, a fost doar un articol în care să vă mai povestesc ce mai fac și să vă spun că nu am renunțat la blog, am luat doar o pauză…prea lungă.
Am poze pregătite pentru review-uri viitoare, am idei pe care trebuie să le pun aici pe foaie.
Ca să fiți la curent cu noutățile și cu aventura mea din București, mă puteți urmări pe Snapchat (iguanitza).
Ne vedem în curând pe blog, cu review-uri și articole mai complexe.
