Operatia de maxilar si aparatul dentar
A trecut mai mult timp de la primul articol despre operație și aparatul dentar. Astăzi urmează partea mult-așteptată în care vă dau detaliile despre operație, în ce constă, cum a fost recuperarea, cum mi s-a schimbat fizionomia și alte detalii.
Așa cum spuneam, înainte cu 2 luni de operație mi s-a pus acel disjunctor metalic pentru a mă obișnui cu el.
În data de 5 decembrie 2017 pe la 7:30 am ajuns la clinica MedLife unde a avut loc operația. Am primit o cameră în care am așteptat, citind o carte, momentul în care eram dusă în sala de operație. Aveam emoții pentru că era prima operație pe care o sufeream și era pentru prima dată când urma să fiu anesteziata total. Pe la ora 8:30 eram dusă în sala de operație și, înainte să ajung în blocul operator, m-am întins pe un pat, unde mi s-a pus o branulă. Începusem să tremur de frică. Asistenta a avut prima tentativă, însă nu a nimerit vena. Apoi a mai fost o tentativă, din nou nu mi-a nimerit vena. În momentul ăla am început să plâng. De teamă și de nervi, că femeia nu nimerea vena. Când l-am văzut pe domnul doctor Rotaru Cristian, care urma să mă opereze, am început să plâng și mai tare. Aveam emoții. După a treia încercare, mi s-a băgat branula aia. Asistenta a încercat să glumească cu mine, să mă liniștească și mi-a zis că dacă mai plâng, nu mai vine Moș Nicolae la mine. Ha ha. De parcă eram un copil mic.
În cele din urmă am ajuns pe patul de operație. A venit o doamnă cu o seringă, am întrebat printre lacrimi ce e acolo și mi-a zis că mă anesteziază. Nu știu cât a durat, cred că câteva secunde, și am adormit. M-am trezit 2 ore mai târziu într-un salon, eram amețită și îmi era super sete. Au venit două asistente la mine, m-au întrebat cum mă simt și mi-au dat să beau apă. M-au lăsat să îmi revin puțin din anestezie și m-au dus în cameră. Mi-au adus mâncare – zeama de la un compot și o supă care nu avea niciun gust și era și rece. Am sorbit puțin și m-am culcat în pat. Așteptam să plec acasă. Au trecut câteva ore și la un moment dat am întrebat cât mai trebuie să stau acolo. Mi-au zis să mai stau un pic și apoi pot pleca acasă. Pe la ora 14 am sunat-o pe prietena mea Roxana și a venit după mine. Am ajuns acasă, îmi simțeam gura umflată și aveam o senzație de disconfort. Nu pot să zic că aveam fața umflată sau ceva. Aveam însă un spațiu destul de mare între incisivii centrali.
Câteva ore mai târziu eram la un eveniment, de abia ieșită din spital și proaspăt operată. Nu aveam voie să mănânc nimic și nici să beau alcool. Cu cât trecea timpul, îmi simțeam fața umflată și când am ajuns acasă se putea observa că eram puțin umflată la față.
Mai jos e o poză “before & after” ca să zic așa. Poza de “after” este făcută chiar în seara în care am fost operată.
Acum, dacă vă uitați la cele 2 poze, puteți să observați că în poza de dinainte aveam mandibula mai pronunțată, iar maxilarul era împins în spate.
În poza de după operație se poate observa că maxilarul e mai în față.
A urmat partea mai grea pentru mine, în care nu aveam voie să mănânc decât chestii lichide. Așadar, toată ziua beam smoothies pe care mi le făceam acasă și iaurturi. 3 luni am băut iaurturi și am mâncat supe. Am slăbit foarte mult în perioada aia. De abia după 4 luni aveam voie să mănânc chestii moi, cum ar fi piure. Mâncare solidă am început să mănânc de abia după 6 luni și și atunci trebuia să fiu atentă ce mănânc, să nu fie tare. De mușcat nici nu se punea problema.
Dureri nu am avut, simțeam doar un disconfort, simțeam că mă gâdilă ceva. După aproximativ o săptămână de la operație am fost la clinica Stomproced pentru a-mi scoate ațele pe care le aveam pe gingie, dintr-un capăt în celălalt. Nu m-a durut nici atunci. A fost o treabă de câteva secunde.
A doua zi de la operație eram deja la clinică pentru a-mi activa disjunctorul acela. Timp de 10 zile am fost să dea la cheie, ca să se lărgeasca maxilarul și spațiul dintre incisivi era tot mai mare. Nici atunci nu am avut dureri, simțeam doar o presiune timp de 2 ore de la activare.
Pentru că nu suportam să mă văd cu spațiul ăla cât un dinte, mi-am rugat ortodontul, dr. Sipoș, să găsească o soluție să îl acopere. Și mi-a acoperit cumva gaura aia cu compozit, pe care urma să mi-l dea jos treptat. Oh, aveam incisivii centrali atât de lați și se vedeau atât de ciudat. Îmi pare rău că nu am poze de atunci, însă nu m-am gândit la asta. Dacă vreți să vedeți cum arătam în perioada aia, puteți să dați play la clipul ăsta de pe Youtube.
După vreo 4 luni de la operație am început și tratamentul ortodontic. Treptat. Inițial mi s-au pus brakeți pe 4 dinți de pe arcada de sus și pe 4 dinți de jos. Tot atunci mi-a dat jos și disjunctorul acela metalic de care de abia așteptam să scap. În timp am scăpat și de compozitul acela și incisivii mei au mărimea lor naturală.
În momentul de față am aparatul complet și de câteva luni a început și procesul de rotire la 2 dintre premolarii care îmi erau într-o poziție inversă. Nu e dureros. Din cauză că maxilarul meu s-a mărit, s-au creat și niște spații între dinții din față, care se apropie încet cu tot felul de elastice și arcuri. În fiecare lună merg la ortodont pentru a-mi schimba arcul și pentru a urmări procesul, bineînțeles. Ultima dată când am fost în aprilie am întrebat doctorul dacă mai e nevoie să port aparatul pe arcada de sus, având în vedere că mi-a spus că sus s-au rezolvat problemele. Însă mi-a spus că în momentul în care îmi da aparatul jos trebuie să îmi facă și contențiile. Eram înainte de Paști și de weekend-ul prelungit, așa că am amânat pentru luna aceasta. Trebuie să îmi ia amprenta ca să vadă dacă dinții mei sunt aliniați cum trebuie, dacă incisivii sunt la locul lor, dacă au axul corect.
Problema mea acum este că incisivii centrali frontali sunt iar lipiți între ei și cred eu că nu o să scap nici luna aceasta de aparatul de sus.
După ce mi-l dă jos, îmi ia amprenta, o trimite la laborator și dacă e totul în regulă, trebuie să îmi pună acele contenții. Apoi urmează să îmi refac plombele (v-am spus în primul articol că toți dinții mei au plombe din cauza problemelor pe care le aveam de când mă știu) și probabil că o să îmi pun și 4 fațete pe incisivii superiori. Altfel, aș rămâne cu niște spații între ei.
Fizionomia mi s-a schimbat (în bine), pomeții îmi sunt mai ridicați și fața are parcă un contur diferit. Ce pot să vă mai spun este că nu mai am dinții atât de sensibili – înainte simțeam durere când beam ceva foarte rece sau mâncam înghețată.
În ceea ce privește costurile, depinde de la caz la caz. Cred că fiecare caz e diferit și implică alte costuri. De exemplu, eu mai am măselele de minte și nu este nevoie să le scot. Este chiar un avantaj în cazul meu.
Eu am optat pentru aparat din safir, care este puțin mai scump. L-am ales pe acesta pentru că mi se pare mai estetic. Însă pot să vă spun că după 3 săptămâni dinții par mai galbeni din cauză că se decolorează/păteaza modulele.
Operația a costat 2000 lei, disjunctorul metalic a costat 1650 lei, aparatul ortodontic a costat 4600 lei/arcadă (adică 9200 lei) și mai urmează celelalte costuri (aparat contenție, plombe, coroană pe un premolar și fațetele pe incisivii superiori).
Vă mai țin la curent cu evoluția. Mai jos am pus câteva poze dinainte să mă operez și câteva poze mai recente, în care cred eu că se poate observa o schimbare mică.
Sper că, citind aceste articole și imaginându-vă prin ce am trecut, să vă faceți curajul să faceți și voi pasul ăsta, dacă e cazul. Multe fete îmi spun că au probleme cu dantura și că ar trebui să poarte aparat sau să treacă printr-o intervenție chirurgicala, însă nu o fac de frică.
