Povestea unui ceai
Dacă mă urmăriți pe Snapchat (iguanitza), sigur știți despre ce e vorba. Nu am mai fost așa entuziasmată din cauza unui ceai de mulți ani.
Îmi place să beau ceai și pe blog sigur mai găsiți câteva postări despre ceaiuri. Beau și în sezonul cald, însă odată cu venirea toamnei, parcă începe și sezonul ceaiului.
Săptămâna trecută am ieșit în oraș, am ajuns la Chios și am comandat un ceai. Nu voiam să beau suc și 7 lei pe o apă plată în oraș nu dau. Băusem deja 2 cafele și am ales un ceai. Mi-a atras atenția denumirea Arabischer Sheik din meniul de ceaiuri, și după ce m-am uitat din ce e compus, l-am comandat.
De cum l-am mirosit mi-am dat seama că e ceva deosebit, iar odată ce am luat prima înghițitură, am rămas pur și simplu surprinsă. Nu mai băusem un ceai atât de bun de mult timp. Un ceai aromat, floral, căruia nu îi lipsea nimic.
Am întrebat-o pe doamna care ne servea ce ceai este și a venit cu o pungă de la Althaus și mi-a rămas în minte.
Ok, o să găsesc eu să cumpăr de undeva – mi-am spus atunci în gând…