Probabil că știți că sunt fană Pandora și din vară am început să îmi umplu brățara cu diferite amintiri, diferite charm-uri. Intenționam să scriu și povestea mea cu Pandora, aici pe blog. Sau să filmez un clip. Nu am ajuns acolo încă, urmează.

Pandora – momente de neuitat. Din păcate, de data aceasta momente neplăcute. Am scris de fiecare dată despre lucrurile care nu mă mulțumesc, despre lucrurile care mă enervează, despre situații neplăcute. Și încurajez pe toată lumea să își exprime nemulțumirea, pentru că dacă nu spui, dacă preferi să ascunzi sau să ignori, cel mai probabil nu se vor lua măsuri. Și aici mă refer la orice situație din viața de zi cu zi – atitudinea unui om, ceva legat de job, un mesaj înțeles greșit și așa mai departe.

De ce vă scriu astăzi acest articol? Pentru că azi am avut parte de un comportament pe care eu nu-l accept. Știți cum e – ce ție nu îți place altuia nu-i face. Din păcate, relația client-vânzător/brand în România e la pământ. Și mă enervez de fiecare dată când întâlnesc un om lipsit de interes, care nu mă respectă, care nici un “bună ziua” nu știe să dea. Și totuși, sunt optimistă, și sper ca într-o bună zi să fie și la noi ca afară, unde lumea îți zâmbește, te ajută, te salută și se poartă frumos cu tine.

Azi dimineață am ajuns la Pandora din Sibiu, voiam să îmi iau 2 talismane. Programul e de la 10-21. Era în jurul orei 11.30 când am ajuns în fața magazinului și nu am putut să deschid ușa. Erau 2 angajate acolo, s-au uitat plictisite la mine și mi-au făcut semn că “nu”. Ce să înțeleg din asta? Nu ce? Nu e deschis, programul nu e cel afișat, nu se lucrează azi sau ce anume?

M-am uitat pe ușă, niciun afiș care să anunțe clientul că magazinul e închis. Am văzut orarul, am bătut în ușă și am încercat să gesticulez că magazinul ar trebui să fie deschis.

A venit atunci una din angajate, a deschis ușa nervoasă și am întrebat de ce e magazinul închis din moment ce după orar ar trebui să fie deschis. Și de aici a pornit circul:
“Doamnă, e închis”
“De ce e închis, când pe orar scrie că e deschis?”
“Da doamnă, avem treabă, nu vedeți cum arată magazinul că e cu susul în jos?” – Cu susul în jos însemna o cârpă, o soluție de geamuri și 2 vitrine deschise și câteva suporturi de talismane afară!
“Păi și eu de unde să știu dacă nu e niciun afiș?” – sincer, și la taraba din piață e un afiș în care ești anunțat că e închis și să revii în o jumătate de oră. 
Chiar nu am înțeles situația asta.
“Semnul era ușa blocată!” – asta mi-a spus-o așa pe un ton arogant și cu ochii dați peste cap!
Și mi-a închis ușa. Am rămas blocată și imediat m-au apucat nervii.

Am fost să îmi beau cafeaua în oraș, am încercat să găsesc o adresă de email unde aș putea face o reclamație. Eu un asemenea comportament nu accept!

Și eu am lucrat ca și vânzătoare, am lucrat cu oameni, dar nu îmi aduc aminte să mă fi comportat așa cu cineva! Și nici magazinul nu cred că l-am închis în timpul programului doar ca să șterg o vitrină sau să aranjez marfa pe rafturi!

Din păcate, nu am găsit o adresă de email, așa că m-am gândit să le scriu pe pagina de Facebook. Mi-am spus nemulțumirea, iar răspunsul a fost că nu acceptă comentarii negative și mi-au șters comentariul.
Imediat după aceea am cerut o adresă de email unde aș putea să fac o reclamație. Răspunsul? Surpriză “Pentru moment adresa de mail la care ne puteți contacta este în lucru și de îndată ce aceasta va fi activă o vom face publică pe pagina noastră….”. Și aici mi-a sărit țandăra. Adică cum, nu mă lași să îmi exprim nemulțumirea pe pagina ta, nu există opțiunea de “Mesaj”, dar totuși apare “Vă rugăm să ne scrieți…” Păi unde să vă scriu?

Și atunci am ales să îmi exprim nemulțumirea aici, pe blog. Că nu am unde altundeva. Am fost cenzurată ca să zic așa.
Nu sunt o persoană rea, nu vreau să fac rău nimănui, dar nu accept așa ceva! Nu accept să te comporți așa, nu accept să fii nepăsător, să mă tratezi, pe mine ca și client sau ca om, așa!

Din păcate, în România nu prea există bun simț. Păcat!

După aproximativ o oră m-am întors la Pandora. De data asta era deschis, dar soluția de geamuri și cârpa tot acolo se aflau. M-a întâmpinat aceeași vânzătoare care cu o oră înainte își dădea ochii peste cap și a fost obraznică:
“Bună ziua! Ce aș putea să vă recomand?”
“Nimic, mulțumesc. Aș dori 2 talismane”

Am așteptat să îmi împacheteze talismanele, am achitat și am întrebat frumos “Îmi spuneți vă rog și numele dvs.?” Mi l-a spus pe un ton amabil.
“Ok, ca să știu despre cine e vorba atunci când voi face reclamația! Pentru că nu accept un asemenea comportament!”
În momentul acela i-a dispărut și zâmbetul de pe față și parcă nu știa despre ce vorbesc.
“Ce comportament? La ce vă referiți?”

Și i-am spus ce am avut de spus – că nu mi se pare normal să vorbească așa, să își dea ochii peste cap și nici măcar să nu fie un semn acolo ca să știe lumea că e închis puțin.
Și iar mi-a băgat-o pe asta cu “era ușa blocată, ce semn să mai fie?”.

Voi cum ați fi reacționat? 
Ce vă gândiți când ajungeți în fața unui magazin, ușa de sticlă e închisă și angajatele stau acolo, fără să te lămurească?

Chiar dacă am avut parte de o situație așa neplăcută, tot mi-am cumpărat ceea ce îmi doream.

Nu voi renunța la ceva ce îmi face plăcere din cauza unui angajat incompetent, care are un asemenea comportament față de un client, de un om necunoscut!  Tocmai pentru că nu cunoști pe cineva trebuie să te comporți frumos! Nu așa! 

Aștept comentariile voastre și vă încurajez ca atunci când ceva/cineva vă supără să vă spuneți părerea! Pentru că dacă ții în tine și nu te plângi devine un lucru normal și nu se schimbă nimic.